Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Barack Obama și umbra Ucrainei (Le Monde)

Pentru a doua oară de la începutul acestui an, Barack Obama vizitează Europa. Din Polonia până în Normandia, turneul președintelui american va fi marcat de istoria bătrânului continent, dar și de umbra conflictului ucrainean.
Alte titluri astăzi: Noua viață a Maidanului (Neue Zurcher Zeitung) și Bluff-ul lui David Cameron (Spiegel)

Primit ieri la Varșovia, Obama a participat la comemorarea a 25 de ani de la primele alegeri libere din Polonia pentru a se vedea apoi cu liderii tuturor statelor din Europa Centrală și de Est în cadrul unei reuniuni de reafirmare a angajamentului american de asigurare a securității acestor țări. Șeful de la Casa Albă a anunțat și un plan de relocare de trupe în Europa de Est în valoare de 735 de milioane de dolari. Printre șefii de state întâlniți se numără și noul președinte ales în Ucraina, Petro Poroșenko. Astăzi, Obama se va deplasa la Bruxelles unde va participa la reuniunea G7 – adică G8 fără Rusia. Statele industrializate nu vor discuta despre noi sancțiuni împotriva Moscovei având în vedere că alegerile din Ucraina au putut avea loc, dar vor dezbate modalități de aplanare a divergențelor dintre ele în relația cu Federația Rusă. Statele europene, dependente într-o măsură considerabilă de energia rusească, nu sunt atât de dispuse să ia în considerare sancțiuni economice directe.

Ultima etapă a turneului lui Obama va avea loc în Normandia, unde președintele va lua parte – alături de Vladimir Putin și de Petro Poroșenko – la comemorarea debarcării din Normandia. Deși nu sunt prevăzute întâlniri directe, ceremonia va avea mai degrabă aspectul unui summit informal pe tema Ucrainei. Președintele francez, Francois Hollande, va trebui să cineze de două ori: prima dată într-un restaurant parizian cu Barack Obama, apoi, mai târziu, și cu Vladimir Putin.

Noua viață a Maidanului (Neue Zurcher Zeitung)

Alegerile prezidențiale din Ucraina, dar și cele pentru primăria Kievului, au avut loc și au fost câștigate de politicieni cu orientare pro-occidentală. Unii afirmă că, odată cu aceste voturi, s-a încheiat definitiv protestul din Maidan. Alții sunt însă de părere că ar fi prea devreme ca politicienii să fie lăsați de capul lor.

Noul primar al capitalei, Vitali Klitchko, a încercat să sugereze că poate ar fi timpul ca baricadele din centrul orașului să fie strânse. Sigur, baricadele nu mai sunt între timp niște obstacole în calea forțelor de ordine, așa cum le știam în iarnă, dar pentru mulți ucraineni ele reprezintă un simbol, o parte integrantă a zonei centrale din capitala lor. Așa se explică valul de nemulțumire la adresa lui Klitchko rezultat în urma unei simple sugestii. Baricadele pe care și-au pierdut viața aproape 100 de ucraineni în revolta ce l-a detronat pe Viktor Ianukovici au ajuns să fie un soi de monument modern. Totuși, mulți sunt de acord că actuala imagine a Maidanului nu mai corespunde cu situația din țară. Așa s-a născut propunerea de creare a unei zone pietonale care să servească drept agora Kievului. De traficul rutier care ocolește de luni bune Piața Independenței nu-i e nimănui dor. Iar moștenirea Maidanului nu stă în baricade și ruine, ci într-o societate trezită din amorțeală, o populație care nu dă înapoi de la sancționarea politicienilor în caz că vor uita măcar preț de o secundă iarna lui 2014.

Bluff-ul lui David Cameron (Spiegel)

Premierul britanic a supralicitat și riscă să piardă și mai mult după alegerile europarlamentare. Campania sa împotriva lui Jean-Claude Juncker, candidatul PPE la șefia Comisiei Europene, se îndreaptă cu pași repezi către eșec.

Că nu-l vrea pe fostul premier luxemburghez la conducerea Executivului european e una, dar oare de ce l-o fi acceptat pe post de candidat al PPE de la bun început? David Cameron a încercat din răsputeri să găsească aliați pentru a împiedica numirea lui Juncker. A mers chiar până la amenințarea indirectă a ieșirii Marii Britanii din UE. Și tot nu a reușit. Întreaga opinie publică germană, de exemplu, de la presă până la politicieni, a insistat pe lângă Angela Merkel să nu se lase șantajată de Cameron. Și a reușit. Merkel s-a exprimat public în favoarea lui Juncker după ce ezitase să facă un asemenea pas inițial.

Greșeala tactică a premierului britanic a fost manevra cu amenințarea. Mulți analiști din Regat sunt surprinși de lipsa de viziune a conservatorilor britanici care și-au șantajat singurul aliat din UE: pe Merkel. Dacă vor să renegocieze relația Londrei cu spațiul comunitar, nu o pot face fără susținere germană. Da, e adevărat: Juncker dezlănțuie la britanici o furie irațională. Dar șansele să vină Uniunea cu o față nouă care să-i liniștească pe englezi erau nule și Cameron ar fi trebuit să știe asta. Mai câștigat ar fi fost premierul dacă se ducea la Juncker cu agenda sa de reforme și i-ar fi spus clar că de ele depinde susținerea britanică.

1051