Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Morsi sfidează armata și opoziția (Spiegel)

Nu se retrage, nici dacă îl costă viața. Președintele egiptean Mohamed Morsi a respins din nou noaptea trecută posibilitatea de a demisiona de la șefia statului. El a cerut armatei să se întoarcă la treburile sale normale. 

Principalul argument al președintelui este acela că a fost ales prin vot democratic și că acesta îi conferă legitimitate. Bineînțeles, răspunzătoare pentru situația din țară ar fi elementele reziduale ale vechiului regim condus de Hosni Mubarak. Acestea s-ar folosi de nemulțumirea tinerilor pentru a semăna haos și violență în țară. Morsi a jurat că nu va lăsa țara să se întoarcă la dictatură.

Ultimatumul dat de armată pentru rezolvarea crizei și a cererilor opoziției expiră în această după amiază. Dacă nu va fi respectat, atunci armata a promis că va aplica propria sa foaie de parcurs în Egipt care presupune dizolvarea Constituției, a Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate. De circa o săptămână încoace, milioane de egipteni cer demisia președintelui pe care îl acuză de islamizarea țării. Numai noaptea trecută și-ar fi pierdut viața în ciocnirile dintre cele două tabere (pro și anti Morsi) șapte persoane. Ministerul Sănătății de la Cairo a confirmat numai patru decese. Frăția Musulmană, principala formațiune de la guvernare, a lansat un apel susținătorilor săi de a se pregăti pentru martirism. După un an de așa zisă democrație, egiptenilor le merge din ce în ce mai prost. Criza economică ia proporții, iar oamenii sunt dezamăgiți de președintele Morsi.

Egipt, încotro? (The Guardian)

Președintele Morsi este din ce în ce mai izolat, iar pentru țara sa există trei scenarii posibile.

  1. Lovitură de stat militară în toată regula – în acest scenariu, armata ar înconjura palatul prezidențial și l-ar pune pe președinte sub arest la domiciliu împreună cu alți lideri marcanți ai Frăției Musulmane. Susținătorii acestuia s-ar mobiliza cu arme pentru a contracara lovitura de stat. Presa egipteană citează deja surse militare care se pregătesc pentru vărsare de sânge la scară largă și care identifică semnale de dezintegrare a statului. Totuși trebuie spus că armata egipteană ezită să preia conducerea în țară și pare să prefere rolul de mediator.
  2. Lovitură de stat pașnică – președintele Morsi ar accepta în acest scenariu să convoace alegeri anticipate undeva în perioada octombrie 2013 – ianuarie 2014, date care sunt vehiculate deja ca posibilități. Condiția Frăției Musulmane ar fi ca prezidențialele să fie organizate după un nou scrutin parlamentar unde speră să câștige majoritate pentru a da totuși guvernul. La cum arată Egiptul azi însă, e probabil ca un vot pentru Parlament să fie favorabil forțelor de opoziție fără ca acestea să depună prea mult efort. O altă variantă ar fi organizarea unui referendum în care egiptenii să spună dacă vor alegeri prezidențiale sau nu. Problema la lovitura pașnică este însă faptul că opoziția nu are încredere într-un vot organizat de islamiști.
  3. Negocieri și blocaj – Morsi ar putea invita opoziția să formeze un guvern de uniune națională și să revizuiască împreună Constituția votată în urmă cu un an. Succesul soluției nu e garantat, o simplă remaniere poate să nu calmeze spiritele în țară. Plus că e greu de imaginat că opoziția va renunța la cererea de demisie către președinte. Mai ales că opoziția îl are în vedere deja pe fostul laureat al premiului Nobel pentru pace Mohamed el Baradei pentru a candida la prezidențiale. Și mai există un posibil candidat. E vorba despre fostul general de aviație Ahmad Shafiq, exilat în Emiratele Arabe Unite, care este văzut drept reprezentantul par excellence al revoluționarilor anti Mubarak. În acest caz, protestele și blocajul politic sunt garantate.

Ce vrea armata egipteană? (L’Express)

Armata e una cu poporul, armata e garantul libertății poporului, armata în sus, armata în jos și poporul la mijloc. Dincolo de aceste declarații și de faptul că elicopterele militare care survolau zilele trecute piața Tahrir aruncând steaguri pentru manifestanții anti Morsi, se pune însă întrebara ce vrea și ce poate să facă armata egipteană?

Trebuie să înțelegem că opoziția egipteană nu e nicidecum unită. Pe de-o parte avem pe străzi primii revoluționari ai țării, cei care văd în detronarea lui Morsi o continuare a revoltei din ianuarie 2011. Aceștia nu vor să vadă armata reîntorsă în jocul de putere. Apoi sunt egiptenii de rând care sunt obosiți de situația economică a țării și care nu au nicio miză legată de armată. Mai adăugați și persoanele apropiate de fostul regim al lui Hosni Mubarak și veți vedea de ce implicarea armatei nu e văzută cu aceiași ochi de diferitele grupări ale opoziției. Cei mai mulți vor ca militarii să exercite presiune asupra Frăției Musulmane, dar nu vor ca armata să preia conducerea în stat. Dar ea vrea? Greu de crezut judecând după acțiunile din 2011 încoace. Dacă militarii îl vor detrona pe Morsi și vor pune pe cineva în locul său, atunci masele îi vor fi ostile din cauza caracterului eterogen al opoziției. Dacă, în schimb, armata va forța alegeri noi, atunci va putea să își păstreze aparența de legalitate și să faciliteze o tranziție mai ușoară.