Noul Faraon (Spiegel)

De regulă, televiziunile egiptene inundă ecranele cu telenovele special create pentru luna în care se desfășoară sărbătoarea Ramadan. Când se întrerupe însă tradiția pentru a transmite un discurs al șefului armatei, e destul de clar că nimic nu trebuie să stea în calea eforturilor de neutralizare a Frăției Musulmane, eforturi conduse cu mână forte de generalul al Sisi. Pe malurile Nilului, presa, politicienii și poporul lucrează intensiv la un singur lucru: facilitarea guvernării militare. Așa că o demonstrație de amploare nu ar fi o surpriză astăzi, nu de alta, dar la televizor oricum nu mai e nimic interesant. Generalul caută legitimare pentru a lansa o ofensivă și mai puternică împotriva inamicilor islamiști. Iar stilul de guvernare autoritar are tradiție în Egipt așa că nu-i de mirare că și liderii moderni primesc apelativul de faraon. Mai mult, armata guvernează după un plan foarte simplu: studiază opinia publică și îi dă acesteia exact ceea ce vrea. Zice poporul că de vină sunt islamiștii, foarte bine, îi neutralizăm. Rețeta e extrem de eficientă, mai ales că de la detronarea lui Mohamed Morsi, securitatea s-a înrăutățit dramatic cu precădere în Peninsula Sinai. Iar susținerea politicienilor nu e nici ea motiv de mirare. Nouă din zece miniștri ai noului guvern sunt foști demnitari în regimul Mubarak. A se declara dușmani ai islamiștilor e un gest natural. Aceștia din urmă au pierdut jucând cartea puterii imediate în loc să se ocupe de problemele din economie.

Manning, trădătorul (BBC News)

Soldatul american Bradley Manning și-a trădat țara atunci când a dezvăluit sute de mii de documente ale Departamentului de Stat. Afacerea generată de Manning este cunoscută sub numele de Cablegate – după denumirea depeșelor diplomatice care au fost date publicității de WikiLeaks.

Eticheta de trădător a fost pronunțată de un procuror militar american în pledoaria sa de închidere a procesului militar. Manning, în vârstă de 25 de ani, a pledat vinovat în 10 din cele 20 de capete de acuzare și riscă închisoarea pe viață conform legii americane. Cea mai gravă dintre acuzații este aceea de ajutorare a dușmanului, singura care este pasibilă de condamnare pe viață. Verdictul va fi pronunțat de un singur judecător al Curții Marțiale, nu de un tribunal cu jurați și este de așteptat ca el să aibă o influență mare asupra unor eventuale viitoare dezvăluiri. Scandalul Cablegate este cel mai mare de acest fel din istoria Americii.

Steagul nu a însemnat nimic pentru el – aceasta a fost una din afirmațiile procurorului militar care a spus și că pușcașii marini au descoperit copii ale documentelor Departamentului de Stat în vila în care se ascundea Osama bin Laden. Manning a recunoscut deja că a dezvăluit aceste documente pentru a genera o dezbatere publică despre puterea exercitată de SUA în lume. Avocatul său respinge cea mai gravă acuzație, cea de ajutorare a dușmanului, afirmând că nu există probe care să-l incrimineze direct pe Bradley Manning.

Senatul francez și transparența (Le Monde)

Joi, 25 iulie, reprezintă o potențială lovitură pentru demnitarii francezi. După ce se asiguraseră că averile lor vor rămâne secrete, Senatul francez a votat niște amendamente care prevăd că declarațiile de avere și interese trebuie publicate în Monitorul Oficial al țării.

Autorii amendamentelor sunt doi raportori senatoriali, unul socialist, unul comunist. 168 de voturi au fost exprimate pentru modificări, 155 împotrivă. Ce se întâmplă acum? Legea se duce înapoi la Adunarea Națională, camera Parlamentului care avusese grijă să țină departe de ochii lumii averile demnitarilor francezi în numele dreptului la viață privată. Mai mult, deputații instituiseră și o amendă de 45.000 de Euro pentru cei care ar fi publicat orice detaliu din averi după consultarea care era permisă în teorie. Acum, legile, pentru că vorbim despre două legi: una pentru parlamentari și una pentru miniștri, vor intra din nou în dezbatere parlamentară și, cel mai important, în dezbatere publică. Așa pot strânge și mai multă susținere din partea societății franceze și forța o schimbare a votului în Adunarea Națională.