Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eliberarea lui Mubarak periclitează alianţa dintre armată şi popor (Spiegel)

În mijlocul celei mai grave crize din Egipt, un tribunal netezeşte calea pentru eliberarea fostului dictator Hosni Mubarak. Acesta ar putea părăsi închisoarea chiar azi, în primă fază ar urma să fie plasat în arest la domiciliu. Decizia poate provoca noi tensiuni în ţară.

Deocamdată nu e sigur dacă fostul dictator va ieşi din închisoare sau nu. Opiniile experţilor juridici sunt împărţite pe această temă şi nu e clar dacă procuratura mai poate contesta verdictul sau nu. În trecut, procurorii au venit la expirarea termenului maxim de detenţie preventivă cu noi capete de acuzare aşa încât Mubarak, în vârstă de 85 de ani, a tot rămas în spatele gratiilor. Dincolo de justiţie însă, decizia finală aparţine generalilor egipteni.

Din cauza stării de urgenţă decretate recent de armată în contextul violenţelor soldate cu sute de morţi, capii armatei pot anula orice decizie din justiţie. Generalii trebuie să estimeze cu grijă dacă eliberarea fostului dictator ar fi acceptată de populaţie sau dacă gestul ar putea provoca noi proteste în ţară. Imediat după anunţarea deciziei de eliberare a lui Mubarak, guvernul interimar a emis un comunicat în care asigura că arestul la domiciliu ar fi următorul pas obligatoriu pentru dictator. Majoritatea observatorilor opinează că declaraţia a fost menită să prevină manifestaţii cu potenţial de violenţe.

Palestinienii vor să conteste colonizarea israeliană în justiţie (L’Express)

Şi de la recunoaşterea de către Adunarea Generală a ONU cu titlul de “stat observator nemembru”, Palestina o şi poate face. Aceasta este una dintre urmările gestului de recunoaştere care a înfuriat atunci Israelul.

Colonizarea israeliană ameninţă orice tentativă de negociere în vederea semnării unui acord de pace durabil, spune Hanan Ashrawi, membru al Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. În opinia sa, construcţia de colonii nu este doar o acţiune care pune nişte puncte pe hartă, ci o strategie bine pusă la punct care împiedică crearea unui stat palestinian independent. Declaraţia oficialului palestinian vine în contextul în care Israelul tocmai a anunţat construcţia de 2000 de noi unităţi locative în coloniile sale din Cisiordania şi Ierusalimul de Est.

Discuţiile directe între israelieni şi palestinieni la nivel de negociatori şefi au fost reluate săptămâna trecută la Ierusalim. Primul contact al celor două delegaţii a avut loc pe 29 iulie la Washington sub egida secretarului american de stat John Kerry, după trei ani de blocaj total al procesului de pace. În 2010, negocierile fuseseră abandonate tocmai din cauza colonizării israeliene din teritoriile ocupate. Hanan Ashrawi cere SUA să adopte o poziţie clară împotriva acestei încălcări a dreptului internaţional după exemplul dat de UE.

Verdictul excesiv în cazul Manning (NY Times)

Pentru un avocat, reducerea sentinţei de la posibilitatea petrecerii următorilor 90 de ani în închisoare la un verdict final de 35 de ani e o victorie clară. Pentru Bradley Manning însă, soldatul care nu a vrut să îşi trădeze ţara, ci doar să lanseze o dezbatere despre America şi războaiele sale, sentinţa e prea mare.

În mod evident, Bradley Manning nu putea scăpa fără nicio condamnare. Gestul său de a furniza peste 700.000 de documente confidenţiale către WikiLeaks a reprezentat o încălcare a legii şi a responsabilităţii sale de a proteja aceste informaţii în calitatea sa de analist. Manning a cauzat cea mai mare scurgere de documente clasificate din istoria Americii aşa că cea mai mare pedeapsă din istorie nu ar fi fost o surpriză.

Totuşi, 35 de ani de închisoare este prea mult. Procurorii americani au prezentat numai dovezi speculative cum că soldatul Bradley Manning ar fi pus vieţi în pericol şi ar fi deteriorat relaţiile diplomatice ale SUA. Pe de altă parte, majoritatea informaţiilor dezvăluite erau de interes public. Printre acestea se regăseşte şi înregistrarea video dintr-un elicopter american care deschide focul asupra a două vehicule cu civili omorând şi doi jurnalişti ai agenţiei Reuters.

Problema de fond a guvernului american nu va fi rezolvată prin condamnarea lui Manning la atâta închisoare. Vorbim despre înclinaţia autorităţilor către secretomanie, despre clasificarea a peste 92 de milioane de documente în fiecare an şi despre ce va face o administraţie pentru a controla cei peste 4 milioane de oameni care au acces la informaţiile secrete. Efortul procurorilor vroia mai degrabă să descurajeze viitoare scurgeri de acest fel. Afacerea Edward Snowden arată însă că nici ameninţarea cu închisoarea prelungită nu-i face pe oameni să dea înapoi atunci când ei cred că guvernul lor are prea multe secrete.

 
Revista presei internationale cu Lea Berzuc