Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


New York Times: Povestea cu substrat rasial din Missouri

missouri.jpg

Împuşcarea studentului de culoare a dus la trei zile de confruntări violente

 “New York Times” se concentrează pe o chestiune internă: uciderea unui tânăr de culoare, Michael Brown, de către poliţie în statul Missouri, incident care are în spate o poveste cu substrat rasial. Acesta e motivul pentru care au fost trei zile de proteste, unele dintre ele violente, în suburbia Ferguson a oraşului Saint Louis. „Le Monde” se referă în editorialul de astăzi la un paradox: bătălia ajutorului umanitar în Ucraina. Un alt ziar francez, „Le Figaro”, scrie că Franţa e agasată de unii dintre partenerii săi europeni în privinţa Irakului.

Ancheta FBI ar putea decripta circumstanţele exacte ale împuşcării lui Michael Brown. Studentul de culoare în vârsta de 18 ani a fost ucis de poliţie când se îndrepta spre casă şi era neînarmat. Dar nu e nevoie de Biroul Federal pentru a înţelege că o parte din vină o poartă lunga istorie de segregare rasială, inegalităţile sociale şi excesul de zel când e vorba de persoane de culoare. Acestea au produs mare parte din tensiunile atât de vizibile acum la periferia oraşului Saint Louis, comentează “New York Times”. Acest oraş are de mult timp una dintre cele mai segregate zone metropolitane din întreaga Americă. Există un zid enorm, metaforic evident, care îi separă pe localnicii de culoare de structura de putere a albilor, care domină consiliile locale şi departamentele de poliţie, aşa cum e cazul şi în suburbia Ferguson. Până la finele anilor ‘40, populaţiei de culoare nici măcar nu îi era permis să locuiască aici. Apoi, în anii ‘50-‘60, albii foloseau zone de excludere. În fine, în anii ‘80, albii au început să părăsească masiv suburbiile. Şi totuşi, în ciuda faptului că au devenit majoritari, afroamericanii nu au obţinut şi putere politică pe plan local. Aspectul e cel mai evident în cadrul poliţiei din Ferguson: din 53 de ofiţeri, doar trei sunt de culoare. Moartea lui Michael Brown e dureroasă, spunea aseară preşedintele Obama. Este însă şi un semnal de alarmă în privinţa unei moşteniri rasiale toxice care infestează încă oraşele şi suburbiile Americii.

 

„Le Monde”: paradoxul bătăliei ajutorului umanitar în Ucraina

La prima vedere, organizarea unui convoi umanitar rusesc cu destinaţia Lugansk pare o veste bună, de vreme ce acest oraş din estul Ucrainei e unul dintre cele mai afectate de conflict.  Există însă temeri mari că ar putea fi vorba de un cal troian al ruşilor.

E nevoie ca această operaţiune umanitară organizată de Rusia de o manieră unilaterală să fie făcută cu bună credinţă, subliniază „Le Monde”. Moscova a asigurat că respectivul convoi nu are escortă militară şi că va fi supervizat de Crucea Roşie. Dar îndoielile sunt legitime, pentru că limbajul dublu a devenit regulă în această criză când e vorba de Rusia. Convoiul de camioane a plecat din Federaţia Rusă în ciuda avertismentelor Vestului care vede în asta un pretext pentru intervenţie armată. Şi de luni în şir, conflictul din estul Ucraineui continuă cu sprijin rusesc. Aşa că Moscova nu are nicio credibilitate să joace rolul apărătorului populaţiei civile. Preşedintele rus nu manifestă nici cea mai vagă intenţie de a schimba strategia, planul de redobândire a gloriei pierdute a Rusia îi interzice orice pas înapoi, orice compromis.

 

„Le Figaro”: Lipsa de acţiune europeană în privinţa Irakului

Un alt ziar francez, de data aceasta de dreapta, „Le Figaro”, scrie că Franţa e agasată de unii dintre partenerii săi europeni în privinţa Irakului. Mai exact, de lipsa de acţiune a Europei la acest capitol.

Presată din toate părţile să-şi coordoneze acţiunea umanitară în Irak, Uniunea Europeană a convocat ieri Comitetul politic şi de securitate din care fac parte diplomaţi. Dar reuniunea care a durat toată ziua nu a adus totuşi nicio decizie. Şeful diplomaţiei franceze ceruse o reuniune de urgenţă a miniştrilor de Externe pentru a discuta despre livrarea de arme kurzilor din Irak, în speranţa că jihadiştii vor fi stăviliţi, dar şi pentru a asigura un pod umanitar. „Încă nu avem o dată pentru reuniune şi încă mă întreb ce înseamnă urgenţă”, a fost afirmaţia critică a lui Laurent Fabius. Înainte de asta, ministrul francez o trăsese de mânecă pe şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton. Degeaba. De unde şi iritarea lui Laurent Fabius. „Ştiu bine că, în ţările occidentale e perioada vacanţelor, dar atunci când sunt oameni care mor, trebuie să ne întoarcem din vacanţă”. Doar un alt semn al absenţei unei politici externe unitare a Europei.

 

 „Le Point” : "Adio, Uncle Sam"

Tot mai mulţi americani renunţă la naţionalitatea lor, aceasta rămânând ultima armă prin care pot scăpa de Fiscul care îi urmăreşte şi peste hotare. Ultima din această lungă serie este...cântăreaţa Tina Turner.

Au fost în total 3.000 de americani cu dare de mână care au renunţat la paşaportul american doar anul trecut. Alţi circa 1.600 au renunţat de la începutul acestui an la privilegiul de a fi american. Concluziile se bazează pe cifrele publicate de Trezorerie. Deşi e o explozie comparativ cu 2011, e totuşi o picătură de apă faţă de numărul enorm - peste 6 milioane! - de americani care trăiesc în străinătate. Printre cei care au ales această cale se numără cântăreaţa Tina Turner, care trăieşte în Elveţia de mai mulţi ani din acest motiv, iar anul trecut a şi dobândit cetăţenia elveţiană. Se numără şi cofondatorul Facebook, Eduardo Saverin, care s-a mutat, cu tot cu averea sa imensă în Singapore. Ca descurajare, doi senatori au introdus un proiect ce vizează impunerea unei taxe enorme de „ieşire” din spaţiul fiscal american, un impozit pe capital achitat de orice persoană înainte de a renunţa la cetăţenia americană. Dar fenomenul nu e nou. Se întâmpla şi în anii 60, când actorul Yul Brynner părăsea Statele Unite după o dispută cu Fiscul. Şi asta e realitatea, după cum remarcă „Le Point”. Majoritatea celor care renunţă la paşaportul american nu o fac pentru că nu le convine politica lui Obama sau pentru că ar vrea să scape de supravegherea NSA. Nu. Se revoltă contra unui Fisc care îi obligă să declare tot mai multe informţii despre starea lor financiară, dar şi să plătească tot mai multe impozite.