SUA iau în calcul un atac de două zile împotriva Siriei (Die Welt)

Cotidianul american Washington Post citează surse anonime guvernamentale și relatează despre o operațiune care ar dura doar două zile. Pentagonul ar lua în calcul un atac cu rachete lansate de pe distrugătoarele din Marea Mediterană sau cu bombardiere cu rază lungă de acțiune. Țintele vizate ar fi instalații militare siriene care nu au legătură directă cu arsenalul chimic al regimului condus de Bashar al Assad. Trei factori sunt determinanți pentru lansarea operațiunii. Primul ar fi încheierea raportului serviciilor secrete americane despre presupusul atac cu arme chimice dintr-o suburbie a Damascului. Al doilea ar fi consultările cu aliații Americii și cu Congresul de la Washington. Iar al treilea ar fi existența unei baze juridice internaționale.

Secretarul de Stat american John Kerry a declarat deja că administrația sa e convinsă de existența atacului chimic și că guvernul sirian ar dori să facă pierdute dovezile. Între timp, purtătorul de cuvânt pe probleme externe al Uniunii Creștin-Democrate germane a declarat că Bundeswehr și-ar fi atins deja limitele capacității de intervenție internațională și că nu vede posibilitatea unei participări germane la această operațiune. Philipp Missfelder atrage atenția și asupra contextului periculos. Iranul ar înarma și mai mult milițiile Hezbollah care luptă deja de partea lui Assad, iar potențialul de extindere a conflictului ar putea implica și Iordania în război. Sindicatul polițiștilor germani trage și el un semnal de alarmă și spune că pericolul de atentate teroriste la nivel mondial ar crește exponențial în cazul unei intervenții în Siria.

Merkel nu se poate sustrage răspunderii sale (Spiegel)

Imaginile cu zeci de copii sirieni morți într-un presupus atac chimic sunt o provocare pentru comunitatea internațională. Dacă inspectorii ONU vor dovedi utilizarea de armament chimic în Siria, Germania și guvernul Merkel nu se pot abține așa cum au făcut în cazul Libiei.

Atitudinea Executivului german lasă multe întrebări fără răspuns. E drept, tonul de la Berlin e din ce în ce mai dur. Merkel & co nu au uitat criticile internaționale la care au trebuit să facă față după refuzul de a participa la operațiunea internațională din Libia în cadrul căreia a fost înlăturat de la putere Muammar el Ghaddafi. Atunci, Berlinul s-a trezit în aceeași barcă precum Rusia și China – o poziție destul de ingrată. Cum ar fi să se întâmple asta acum după ce Beijingul și Moscova s-au discreditat din nou prin blocada din Consiliul de Securitate? Dar cum va participa Germania la o eventuală operațiune? Și ce va face dacă ONU nu va reuși să dea un mandat internațional și va trebui formată o coaliție de voluntari? Un schimb de trupe în Afganistan nu mai poate avea loc – în 2014 se retrage și Germania de acolo.

Mai mult, opinia publică uită că rachetele Patriot ale NATO sunt operate la granița turco-siriană de militari germani care ar ajunge rapid în mijlocul conflictului la o adică. Germania are și multe nave militare în Mediterana, cum să le scoți pe acestea din calcul? La final, să fim realiști: teama de alegeri e nejustificată. Opoziția socialdemocrată și ecologistă a susținut intervenția militară din Kosovo din motive umanitare fără mandat ONU în 1999. Dacă se va dovedi atacul chimic, aceasta nu va putea sta în offside. Multe opțiuni nu rămân așadar pentru Germania în acest caz.

Rusia, aliatul de nădejde al Siriei (Le Figaro)

Moscova își confirmă din nou statutul de aliat al regimului dictatorial sirian prin ministrul său de externe Serghei Lavrov. În zilele în care lumea nu vorbește decât despre o intervenție militară, Lavrov se gândește încă, după 100.000 de morți, că soluția e tot una politică, negociată între sirieni la o conferință la Geneva.

De la începutul războiului civil din Siria, Rusia nu s-a mișcat un centimetru de la poziția sa politică. În aceste momente tensionate, Serghei Lavrov a mai încercat să-și facă vocea auzită, una, trebuie spus, din ce în ce mai de neauzit în corul internațional care cere măsuri drastice odată pentru totdeauna. Lavrov acuză Occidentul că se grăbește să atace o țară în condițiile în care nici măcar nu e dovedit că regimul sirian ar fi folosit arme chimice. Șeful diplomației moscovite spune că nu afirmă nimic concret, dar că regimul Assad nu ar fi avut niciun interes să folosească arsenalul chimic fix înaintea vizitei inspectorilor ONU. Lavrov a precizat că Moscova nu se va implica în niciun război, la fel cum a fost cazul în Irak, Libia sau Kosovo și că va lăsa lucrurile să-și urmeze cursul. Tot soluția politică îi surâde ministrului de externe, care uită să spună că el însuși, alături de omologul american, a eșuat în tentativele de mediere.

Lavrov are însă dreptate într-un punct. Occidentul trebuie să se gândească la consecințele acțiunilor sale. După cum îi spunea șeful diplomației ruse lui Laurent Fabius, omologul francez: în Mali ați ajuns să luptați împotriva grupărilor rebele pe care tot voi le-ați susținut în Libia.