Showdown la Intercontinental (Spiegel)

John Kerry și Serghei Lavrov și-au început negocierile pe tărâm istoric. În același hotel de cinci stele, unde, în martie 2009, Hillary Clinton îi înmâna aceluiași Lavrov un buton roșu – cel de restartare a relațiilor bilaterale ruso-americane. La patru ani după nu se mai simte nimic din acel nou început. Atmosfera e încărcată de neîncredere reciprocă. Până mâine vor discuta cei doi diplomați șefi cu experți tehnici despre cum anume se va concretiza planul lor de dezarmare a Siriei. În cancelariile occidentale, demersul Rusiei e privit drept o tactică de întârziere a unui atac punitiv din partea Americii. Cu toate acestea, speranța unor discuții concrete există. Conform NY Times, guvernul american va urmări doi indicatori pentru a cuantifica eforturile Siriei în această problemă. Primul este cât va dura până când Bashar al Assad va permite inspectorilor ONU acces la instalațiile militare. Al doilea va fi un test de sinceritate: Serviciile secrete americane vor compara datele provenite de la Damasc cu privire la dimensiunea arsenalului său chimic cu cele din surse proprii.

Deocamdată se speculează că Siria deține peste 1000 de tone de armament chimic în 50 de depozite. Mai rămâne de văzut cine va superviza toată operațiunea. Experți americani estimează că ar fi nevoie de circa 75.000 de militari pentru a securiza arsenalul chimic al Siriei, mai ales că așa o operațiune nu a mai fost făcută niciodată. Experții ONU nu au mai preluat armament chimic niciodată dintr-o țară aflată în război civil. Și, după cum știm bine, trimiterea de trupe terestre în Siria este un tabu pentru toți. Între timp, rebelii sirieni cred că negocierea cu regimul Assad înseamnă, de fapt, o cimentare a puterii acestuia și au anunțat că luptele se vor intensifica.

Replica poporului american către Putin (Washington Post)

Dragă domnule președinte,

Vă mulțumim nespus pentru scrisoarea dumneavoastră către noi, poporul american. Eu sunt un cetățean american și când am auzit de la agenția oficială de știri a Rusiei, New York Times, despre gestul dumneavoastră, m-am gândit: Ce drăguț!

În primul rând doresc să vă felicit pentru engleza dumneavoastră perfectă! Nu lipsește niciun articol așa cum e obiceiul conaționalilor ruși. Vă rog să nu vă supărați dacă vă întreb: v-a ajutat cumva Edward Snowden la redactarea scrisorii? Dar nu numai folosirea limbii engeleze m-a impresionat. Argumentația dumneavoastră geopolitică a fost extraordinară – bombă, așa cum spunem noi americanii. Nu, nu din acelea din care am folosi în Siria la o adică. M-ați făcut să îmi reamintesc cu plăcere de vremurile când americanii și rușii erau prieteni, iar referințele la încredere reciprocă și succes împărtășit m-au făcut să cred că putem fi prieteni din nou. Problema e că la final ați stricat totul cu acea remarcă despre americanii care nu sunt excepționali. Acolo ne-am simțit jigniți și tocmai din partea unuia ca dumneavoastră despre care credem că ne înțelege perfect. Ne gândim la fotografiile dumneavoastră la bustul gol în Siberia, la felul cum ați manipulat legi ca să rămâneți la putere, la motocicleta Harley-Davidson, la hainele negre, la amanta de două ori mai tânără – ați putea fi unul de-al nostru oricând!

Uitați-vă la Congresul american: dacă am fi noi excepționali, i-am vota oare pe ei să ne reprezinte? Nu credem că suntem mai buni decât alte popoare. OK, cu excepția canadienilor, dar vă rog să nu le spuneți pentru că sunt de treabă. În general recunoaștem când ne fac alții. De exemplu, rușii sunt mai buni ca noi la producția de delicatese precum caviar și dioxină. Când spunem că suntem excepționali ne gândim că suntem diferiți prin prisma alcătuirii societății și prin prisma experienței devinirii noastre ca țară și popor. Suntem un produs al imigrației din toate colțurile lumii. De fapt, dacă mă gândesc bine, domnule Putin, eu astăzi nici n-aș fi fost un american excepțional dacă strămoșii dumneavoastră nu i–ar fi izgonit pe ai mei din Estul Europei.

Turcia: a doua noapte consecutivă de proteste (Le Monde)

Poliția turcă a intervenit din nou în forță la Istanbul seara trecută. S-au folosit gaze lacrimogene, gloanțe de plastic și tunuri cu apă, protestatarii au răspuns cu pietre și artificii.

Scânteia care a declanșat protestele în mai multe orașe ale Turciei a fost moartea unui tânăr protestatar în ziua de luni. In cartierul Kadikoy din partea asiatică din Istanbul, circa 3000 de persoane au sfidat acțiunile poliției. Familia tânărului susține că el a decedat în urma rănilor provocate de poliție. Varianta oficială venită de la ministrul turc de interne spune însă că acesta ar fi căzut. Mai sunt doar șase luni până la alegerile locale din Turcia. Premierul Erdogan nu a ratat ocazia să dea vina pe principalul partid de opoziție pentru acest nou val de contestare a sa.