Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


America ridică în ultima clipă plafonul datoriei (Le Monde)

Lumea poate răsufla ușurată, America nu va da faliment. Democrații și republicanii au reușit să ajungă la un compromis în Congres și în ceea ce privește ieșirea guvernului din blocaj. Iar președintele Barack Obama a promis că va promulga legea.

Proverbul american care spune ceva despre un șut dat conservei în jos pe drum se aplică și de data aceasta. America se poate împrumuta liniștită până pe 7 februarie anul viitor. Termenul de funcționare a administrației publice este și mai scurt: 15 ianuarie 2014. Toată lumea vorbește despre o victorie a președintelui Obama care scapă fără tăieri la reforma sănătății și fără o țară incapabilă să își plătească datoriile curente. Dar este oare asta o victorie?

Agențiile de rating estimează că această criză de două săptămâni a costat economia americană 24 de miliarde de dolari. De asemenea, blocajul aparatului public și șomajul forțat în care s-au aflat sute de mii de americani va trage în jos creșterea economică a SUA cu 0,6% în trimestrul al patrulea. Lumea îl vede mare perdant pe liderul republicanilor din Camera Reprezentanților John Boehner, care nu ar fi reușit să îi țină piept lui Obama. Dar ce-ar fi fost dacă Boehner nu clintea? Politicienii americani parcă joacă chicken cu mașini. Care trage oare de volan primul așa încât să nu moară amândoi șoferii? Cine e mai responsabil: cel care a cedat sau cel care a închis ochii zicându-și fie ce-o fi? A câștigat oare America ceva din asta? Greu de spus în afară de câștigul imediat al evitării falimentului. Pe termen scurt, negocierile din Congres vor deveni și mai dure. Vorba aceea, ianuarie e după colț. Iar în termeni politici, singurii care câștigă ceva capital sunt republicanii extremiști din Tea Party care acum pozează drept martiri. De fapt, întrebarea importantă este: cui servește acest plafon al datoriei?

Siria, devastată în continuare de război (LExpress)

Probabil că opinia publică are nevoie de un reminder: în ciuda tuturor discuțiilor despre arme chimice și a unui premiu Nobel pentru pace ce ridică multe întrebări, Siria este în continuare în război. Oameni mor zilnic în timp ce comunitatea internațională caută armament chimic. Numai miercuri au murit 21 de persoane într-o explozie.

Printre acestea se aflau patru copii și șase femei. Explozia s-a produs în apropiere de Daraa, leagănul insurgenței împotriva președintelui Bashar al-Assad. Observatorul sirian al Drepturilor Omului acuză forțele loiale lui Assad că ar fi amplasat explozibili pe un drum. În replică, agenția oficială de știri a Siriei afirmă că 21 de teroriști ar fi murit în timp ce încercau să monteze bombe pe o mașină capcană. Asta după ce miercuri muriseră deja 40 de rebeli în lupte ce au avut loc între kurzi și grupările islamiste ale insurgenței. Bilanțul morților în acest conflict depășește 115.000 de oameni.

SUA încearcă în acest moment să sporească presiunea asupra opoziției siriene pentru ca aceasta să participe la conferința de pace Geneva-2 ce este așteptată la mijlocul lui noiembrie. Aceasta ar trebui să caute o soluție de aplicare a planului de tranziție politică negociat în iunie 2012 tot la Geneva, dar neaplicat vreodată. Dar cu cine să vorbești din opoziția siriană? Miercuri, circa 70 de grupări rebele au anunțat într-un comunicat video că nu mai recunosc autoritatea de reprezentare a coaliției de opoziție. Liderii Coaliției, dar și ai Armatei Libere Siriene au încercat fără succes să calmeze spiritele la o întâlnire cu șefii unităților din teren.

Semnale cu fum în pokerul politic german (Die Welt)

Horst Seehofer, președintele Uniunii Creștin-Sociale bavareze, este primul lider marcant al conservatorilor germani care se arată dispus să accepte salariul minim de 8,5 Euro / oră cerut de socialdemocrați pentru a forma o coaliție de guvernare. Totuși, Seehofer are și niște condiții.

Premisa ar fi, în opinia lui Seehofer, ca și Uniunea să primească ceva la schimb în runda viitoare de negocieri dintre conservatori și socialdemocrați. SPD ar putea, de exemplu, să renunțe la cererile de relaxare a îndatorării publice sau la cele legate de creșterea impozitelor – ambele puncte cheie ale platformei de centru-dreapta din Germania. Seehofer este primul lider conservator care se declară dispus să accepte salariul minim pe economie. Ieșirea sa publică este evident una tactică, mai ales că socialdemocrații se reunesc duminică pentru a decide dacă mai continuă negocierile cu tabăra Merkel sau nu. În schimb, apropiații doamnei cancelar nu sunt atât de deschiși. Merkel însăși a spus recent că salariul minim prea mare ar putea costa locuri de muncă prețioase în Germania. Iar liderii Uniunii Creștin-Democrate sunt de părere că asemenea concesii nu se fac în rundele de sondare, ci la negocierile oficiale, care încă nici nu au început.

 
Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu