Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Atitudinea ambiguă a Turciei față de gruparea Statul Islamic (Le Figaro)

Turcia ezistă să acționeze împotriva organizației teroriste Statul Islamic. Deși a anunțat că are mandate parlamentare, Ankara nu le pune în acțiune. Ba permite americanilor să folosească bazele aeriene, ba dezminte această informație. Motivul principal este teama.

La începutul lui octombrie, Turcia promitea că nu va permite ca orașul Kobane să ajungă sub controlul jihadiștilor suniți. Tancuri turcești au fost aduse la graniță, dar de atunci stau acolo și nu intervin sub nicio formă. Pe de-o parte, Turcia nu vrea să îi ajute pe kurzi pentru a nu sprijini planurile acestora de autonomie / independență. Mai mult, președintele Recep Tayyip Erdogan a declarat că nu vede nicio diferență între gruparea Statul Islamic și gruparea Partidul Muncitoresc al Kurzilor. Dincolo de această complicație, Turcia se teme însă cel mai mult de atentate teroriste în țara sa.

Jihadiștii nu s-au ferit să amenințe Ankara cu atentate teroriste dacă Turcia va interveni alături de coaliția internațională. Serviciile de informații occidentale spun și ele că amenințarea nu se limitează doar la zona de frontieră cu Siria, vizate ar fi chiar marile metropole ale țării. Nici zonele turistice nu sunt exceptate de risc, iar dacă într-un atentat și-ar pierde viața chiar și un singur străin, atunci întregul sector ar avea pierderi majore. Problema Turciei e că i-a sprijinit pe toți jihadiștii suniți în lupta împotriva președintelui sirian Bashar al Assad. Acum, acțiunile se răzbună în sensul în care teroriștii nu sunt numai la graniță, ci infiltrați fără probleme în orașele turcești. Faptul că Ankara a vrut ca teritoriul său să fie folosit drept loc de retragere și organizare pentru teroriști suniți le-a permis acestora să își construiască o infrastructură extrem de periculoasă.

Amnesty acuză milițiile șiite de crime de război (Spiegel)

Guvernul irakian mizează în lupta împotriva grupării Statul Islamic pe miliții șiite. Și dacă până acum vorbeam despre cruzimea teroriștilor, nici milițiile șiite nu sunt deloc sfinte. Un raport Amnesty International le acuză pe acestea de încălcări grave ale drepturilor omului.

Antrenate și echipate, cel puțin în parte, de Iran, aceste miliții au răpit și executat zeci de musulmani suniți în campania lor împotriva grupării Statul Islamic. Iar prin faptul că guvernul irakian permite asemenea crime de război, nu face altceva decât să le aprobe și să contribuie la o spirală de violențe motivate religios care vor dezbina țara și mai mult, se arată într-un raport publicat de Amnesty International. Mai mult, Executivul se subminează pe sine însuși și sprijină „domnia” milițiilor. Documentul publicat arată că la Bagdad, Samarra și Kirkuk, milițiile operează în uniforme oficiale ale armatei fără a fi supravegheate în niciun fel. Zeci de cadavre au fost găsite cu urme de împușcare în cap și cu mâinile în cătușe. Unii răpiți ar fi fost executați chiar și după ce familiile au plătit răscumpărare. Noul premier nu are nicio scuză dacă permite în continuare asemenea crime de război.

Joaca de-a baricadele în Hong Kong (New York Times)

Poliția intervine cu sutele și demolează baricadele protestatarilor din centrul orașului Hong Kong. Aceștia din urmă se mobilizează și construiesc la loc taberele lor. Sprijin primesc de la unii specialiști în construcții care simpatizează cu protestul.

Muncitorii din construcții strâng donații sau ajută fizic la construcția baricadelor aplicând cunoștințele profesionale de asamblare a schelelor din bambus pe care le folosesc pe șantiere. Baricadele astfel rezultate sunt pe alocuri impresionante. Una dintre ele are o lungime de șase metri și ocupă o stradă întreagă. Opera este a unui specialist în construcția de schele care, pe lângă faptul că sprijină democrația din Hong Kong, acuză și problemele din domeniul construcțiilor unde locurile de muncă s-au împuținat în ultima vreme. În replică, poliția intervine pentru demontarea acestor baricade cu drujbe. Și joaca prin centrul orașului continuă. Niciuna dintre părți nu dă semne că renunță. 

Revista presei din 14 octombrie 2014