Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Formula magică împotriva Ebola: 70-70-60 (Le Monde)

Un bolnav de Ebola în Africa de Vest transmite, în medie, boala mai departe la alți doi oameni. Ultimul bilanț al OMS arată că aproape 9000 de oameni s-au infectat cu virusul febrei hemoragice, aproape 4500 au murit. Poate fi oprită această spirală a morții? OMS are un plan ambițios.

Pare că bilanțul epidemiei e extrem de exact, dar el nu este. Aceeași organizație atrage atenția că numărul de cazuri de Ebola este, probabil, de două ori mai mare. Rapoartele OMS prezintă numai cazurile documentate. Medicii de pe teren anunță că situația în Guineea a rămas la fel de gravă, în Sierra Leone și Liberia se înrăutățește de la o săptămână la alta. Circa 70% dintre persoanele infectate își pierd viața. Că epidemia de Ebola nu va fi eradicată în câteva săptămâni ne e clar tuturor între timp, de aceea, noul țel al OMS se bazează pe o formulă rezultată din analiza ritmului de răspândire a virusului.

Organizația ONU vrea ca 70% dintre bolnavi să fie tratați în așa fel încât să nu infecteze alte persoane. Apoi, 70% dintre victime ar trebui înmormântate în condiții de siguranță ca să nu infecteze persoanele apropiate. Iar capcacitățile din teren pentru ca aceste două procente să fie atinse ar trebui să existe în termen de 60 de zile. De ce? Pentru că estimările OMS arată că, în decembrie, ritmul săptămânal de îmbolnăvire ar putea ajunge la 5.000 sau chiar 10.000 de noi cazuri. Acum, OMS mai trebuie să primească și banii necesari unei asemenea operațiuni. Istoria nu arată bine în termeni de finanțare a organizațiilor ONU, nu neapărat în sume absolute, ci mai ales în rapiditatea cu care se strâng acestea. Și timpul trece în defavoarea omenirii. Deja există raportări de cazuri de infectare în regiunile de la frontiera Coastei de Fildeș. Și există și temerile că boala va mai cuprinde încă un stat african.

Pace sau război civil (Neue Zurcher Zeitung)

Aviația turcă a bombardat poziții ale grupării PKK în două provincii. Procesul de pace cu Partidul Muncitoresc al Kurzilor e pus în mare pericol din cauza contextului dificil de la frontiera turco-siriană. Pericolul unui nou război civil se profilează la orizont.

O escadrilă de bombardiere turcești s-a ridicat de la sol, dar nu pentru a lua parte la eforturile coaliției internaționale de eliminare a amenințării teroriste din Siria. Nu, ținta lor erau unele ascunzători ale extremiștilor kurzi din gruparea PKK. Unele surse din aparatul de securitate de la Ankara afirmă că raidurile au fost un răspuns la tiruri cu rachete ale rebelilor împotriva unor baze militare turcești. Aceștia din urmă acuză că armata turcă ar fi lezat armistițiul și negocierile de pace. În acest binom, unii sunt insurgenți, alții mincinoși de profesie. Greu de decis în cine să ai încredere.

Președintele Erdogan a promis la finele săptămânii că va lupta „până la ultima suflare” pentru acordul de pace cu mișcarea kurdă. Faptul că a ordonat raiduri la doar două zile după această declarație arată, în opinia kurzilor, adevăratele intenții ale despotului. Ar fi putut să își dea seama și înainte din simplul fapt că Turcia asistă impasibilă la măcelul făcut de jihadiștii din Statul Islamic în Kobane. Au existat proteste în mai multe orașe turcești. Kurzii cereau intervenția armatei dincolo de frontieră pentru a salva vieți. 30 de oameni și-au pierdut viața în aceste manifestații. Iar Turcia își amintește brusc faptul că minoritatea kurdă reprezintă 15% din populația totală. De scenele războiului civil și cele ale insurgenței PKK nimeni nu vrea să își amintească. Dar dacă o va ține tot așa, Erdogan va reînvia fantomele violente ale trecutului.

Mesajul britanic către Israel (New York Times)

Washingtonul și Ierusalimul au catalogat votul din Parlamentul britanic drept un gest pur simbolic care nu va schimba cu nimic politica externă a Londrei. În termeni tehnici au dreptate. Rezoluția nu produce efecte legale, iar absenteismul in Legislativ a fost mare.

Totuși, Israelul și aliații săi nu ar trebui să ignore mesajul simbolic pentru că el este încă o dovadă a frustrării resimțite de mulți europeni după ani și ani de negocieri de pace și promisiuni nerespectate. Ultimele încercări mediate de americani au eșuat în aprilie. Între timp, Israelul continuă să construiască renumitele colonii, deși ele sunt considerate ilegale de comunitatea internațională. Ultimul război din Gaza a accentuat sentimentul că violența este constantă în această regiune. Cinci ore au durat dezbaterile pe marginea moțiunii, iar susținătorii demersului de recunoaștere simbolică au argumentat că acesta nu poate periclita procesul de pace pentru că nu există nici proces nici pace. Pentru un dans e nevoie de doi. Iar votul britanic, chiar și fără efecte de jure, arată că Israelul e văzut din ce în ce mai mult drept mironosița care refuză invitația la dans.

Revista presei din 15 octombrie 2014