„Diplomaţia franceză era interceptată în Statele Unite” (Le Monde)

Directorul serviciilor americane de informaţii a asigurat că articolele publicate recent de cotidianul francez Le Monde, referitoare la activitățile de spionaj ale NSA în Franţa, conțin informaţii inexacte și înşelătoare privind activităţile serviciilor americane de informaţii.

„Informaţia potrivit căreia Agenţia Naţională de Securitate a colectat peste 70 de milioane de «înregistrări ale datelor telefonice de la cetăţeni francezi» este falsă”, spune James Clapper, citat de agenţiile de ştiri.

Totuşi, şeful serviciilor americane de informaţii nu a precizat în ce anume constă inexactitatea.

În context, cotidianul Le Monde a publicat noi detalii despre interceptarea ambasadelor, printre care reprezentanţa diplomatică a Franţei la New York, dar şi ambasada de la Washington.

Le Monde citează un document intern al NSA, clasat „top secret”, în interiorul căruia poate fi găsită dovada existenţei programului numit „Genie”. În cadrul acestuia este folosită spionarea computerelor diplomaţilor Franţei din cele două reprezentanţe, care au alocate nume de cod.

„Partidele anti-euro ar putea fi mai puternice ca niciodată în viitorul Parlament European” (De Volkskrant)

Cotidianul olandez scrie că pentru asta, partidele respective trebuie să lucreze la unison, altfel nu vor putea face nimic împotriva monedei unice, susţinută de elitele economice europene unite într-un interes comun.

Ziarul pleacă de la declaraţia lui Frits Bolkenstein, fost comisar european şi fost preşedinte al Partidului Liberal Olandez, care nu ezită să îşi arate nemulţumirea faţă de moneda euro.

„Uniunea monetară este un eşec. Moneda euro s-a dovedit a fi un somnifer care a incitat ţările deficitare să viseze la un dolce far niente în loc să-şi facă griji în privinţa propriei lor competitivităţi. Rezultatul este o uniune de transfer, care riscă să se instaleze permanent. Uniunea monetară trebuia să promoveze prietenia între popoare. Dar, în loc de aceasta, cancelarul german Angela Merkel este astăzi comparată cu Hitler în ţările deficitare. Olanda este prinsă într-o cursă şi nu mai ştie cum să scape din ea”, îl citează ziarul pe fostul comisar european.

Potrivit lui Frits Bolkestein, prăbuşirea monedei euro este inevitabilă şi necesară.

Dar această perspectivă nu este nici tentantă, nici probabilă.

Şi asta deoarece măsurile de salvare care sporesc puterea instituţiilor europene sunt acum luate cu viteza fulgerului – de exemplu, testul de conformitate aplicat bugetelor naţionale ale ţărilor membre, sau consolidarea şi perfecţionarea Curţii Europene de Conturi, sau, desigur, crearea unui fond european de stabilitate financiară permanent.

Iniţiative de neconceput acum cinci ani, mai scrie De Volkskrant.

„Croaţia riscă să aibă aceeaşi soartă ca Grecia” (Jutarnji List)

De la Zagreb, Jutarnji List anunţă vremuri grele din punct de vedere financiar pentru Croaţia, ţară abia intrată în Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană este pregătită să impună sancţiuni contra Croaţiei dacă nu îşi însănătoşeste finanţele publice până la final de martie 2014.

Asta înseamnă reducerea deficitului bugetar cu 220 de milioane de euro în primele trei luni ale anului viitor, previne Jutarnji List.

Cifrele abia publicate de Eurostat indică un deficit de 7.8% din PIB în 2011, şi de 5% din PIB în 2012, în timp ce guvernul indicase doar 5 respectiv 3%.

Potrivit experţilor consultaţi de cotidian, el ar putea atinge chiar 6 procente în 2013, „clar mai mult decât cele 3 procente autorizate, riscând, pentru Croaţia, apariţia unei proceduri de penalizare pentru deficit excesiv”, din partea Comisiei Europene.

Anumiţi observatori notează că „aceasta ar permite într-adevăr ceva mai multă ordine în finanţele publice”, scrie cotidianul, potrivit căruia, totuşi, „o ajustare prea rapidă ar avea cu siguranţă un impact negativ asupra activităţii economice şi asupra pieţei muncii”.

„Marea Britanie găseşte cea mai ieftină cale de a reduce emisiile de carbon” (The Daily Telegraph)

În timp ce Germania şi Franţa încearcă să reducă dependenţa pe care o au faţă de energia nucleară, Londra a decis să construiască două centrale, după 20 de ani de la ultima experienţă de acest gen.

O alegere riscantă, a cărei pertinenţă economică poate fi totuşi înţeleasă.

Acordul care stârneşte controverse, semnat între firmele franceze de energie EDF şi Areva şi partenerii lor din China, de a construi două noi centrale nucleare la Hinkley Point, în Somerset, în sud-vestul Angliei, va crea 25 000 de foarte necesare slujbe, dar vine cu un preţ ridicat: preţul electricităţii asigurat operatorilor, dublu faţă de cel al pieţei; îngrijorarea legată de importanţa investiţiei chineze în proiect - între 30 şi 40% din costul global, şi mai mult decât orice, riscurile pentru mediu, inerente energiei nucleare.

„Plătim poate un preţ ridicat pentru o nouă centrală nucleară, dar cel puţin, ea ne va furniza o certitudine care ne lipseşte de mult timp”, scrie The Daily Telegraph, deplângând faptul că „pentru a atrage companiile publice chineză şi pe cea franceză, a trebuit să le oferim munţi de aur”.

Cotidianul adaugă: „Cum se face că o naţiune cândva lider mondial în tehnologia nucleară, care s-a bucurat de resurse abundente de carbon, petrol şi gaz, poate să devină dependentă de Franţa şi China pentru a-şi păstra luminile aprinse? Ne aflăm în această poziţie pentru că politica noastră energetică, este de mai multe decenii o brambureală”, concluzionează The Daily Telegraph.