Merkel e indignată, Merkel e neputincioasă (Spiegel)

Cum ar trebui să vorbească de acum încolo Angela Merkel cu Barack Obama? Ar trebui să îl ia pe american peste picior? Să-i spună, atunci când îi povestește despre planurile sale de stabilizare a zonei Euro, ceva de genul: stai, că tu le cunoști deja! Probabil că Obama nu ar râde prea mult. Au dreptate cei care spun că așa ceva nu se face între aliați și prieteni. Dar mai departe?...

Unii cer înghețarea negocierilor cu privire la acordul de liber schimb între Europa și America până la clarificarea acuzațiilor. Păi ce să mai clarificăm? Nici acum nu are nimeni îndoieli că SUA ar fi ascultat comunicațiile doamnei cancelar. Atunci ce să mai negociem? Păi cam totul, pentru că studiile economiștilor germani arată că tocmai Berlinul ar profita cel mai mult de pe urma acestui acord. Zeci de mii de locuri de muncă ar putea fi create în Republica Federală.

Nu-i nimic, avem varianta a doua: semnarea unui acord conform căruia SUA se angajează să nu își spioneze aliații și vice-versa. Păi el oricum există deja într-o formă sau alta și nu ar fi prima dată când americanii dau asigurări că sunt cuminți. Atunci, ce valoare ar avea un asemenea acord? Și care ar fi sancțiunile dacă el ar fi încălcat?

Ministrul german de interne amenință cu rigoarea legii, că doar, nu-i așa, America ar fi încălcat legea germană pe teritoriu german. În principiu, Hans-Peter Friedrich are dreptate, dar realitatea diplomatică îl contrazice. Teritoriul ambasadei americane de la Berlin e, de fapt, teritoriu american, iar scenariul în care procurorii bat la ușă cu mandat de percheziție nu ar eșua din lipsă de voință, ci din cauza acordurilor diplomatice în vigoare.

Așa că vine ultima varianta, cea a unei comisii parlamentare care să ancheteze acest caz. E greu de imaginat cum Barack Obama ar veni să dea socoteală în fața acesteia. Nici cu Edward Snowden nu ar fi mai ușor. În cel mai bun caz, comisia va identifica niște greșeli interne ale Germaniei. Dar cum conservatorii se pregătesc să guverneze cu socialdemocrații, iarăși e greu de imaginat cine va plăti factura acestui scandal.

Israelul eliberează alți 26 de prizonieri palestinieni (Le Monde)

Decizia a fost luată ieri de guvernul israelian, mai precis de comisia interministerială specială care a fost creată cu acest scop în contextul reluării negocierilor de pace între israelieni și palestinieni.

Toți acești 26 de deținuți comiseseră crime împotriva Israelului înaintea semnării Acordului de la Oslo și ispășeau pedepse între 19 și 28 de ani de închisoare. Numele acestora va fi publicat astăzi pe site-ul administrației israeliene a penitenciarelor, după ce familiile victimelor ucise de aceștia vor fi fost informate în prealabil. Deocamdată, nici autoritățile palestiniene nu cunosc numele acestora. Aceasta este a doua tranșă de deținuți palestinieni eliberați de guvernul de la Ierusalim în cadrul angajamentului luat cu două zile înainte de reluarea negocierilor directe de pace pe data de 30 iulie anul acesta. Circa 5000 de palestinieni sunt încarcerați în Israel în prezent. Prima tranșă de 26 de prizonieri a fost eliberată pe data de 13 august anul acesta. Despre negocieri în sine nu se știe nimic pentru că secretarul de stat american John Kerry a impus un blocaj mediatic. Singurul lucru pe care îl știm de la cel care păstorește aceste eforturi este că negocierile se intensifică și că, până acum, cele două delegații s-ar fi întâlnit deja de 13 ori.

S-a stins din viață inventatorul Doener-Kebab-ului (Le Point)

Kadir Nurman, cetățean german de origine turcă, lansase conceptul său de fast food în Berlinul de Vest, în anul 1972.

Kadir Nurman ajungea în anul 1960 în Germania de Vest și avea o idee care s-a dovedit câștigătoare. Curaj să o lanseze pe piață a avut în 1972 când deschidea prima gheretă cu următorul concept: berlinezii grăbiți nu au timp să stea la masă să mănânce un kebab tradițional, așa că ar putea primi un sandwich cu carne de miel și diferite salate și sosuri ca să poată mânca pe drum. Astăzi, Asociația europeană a producătorilor de kebab turcesc estimează că doar în Germania există 16.000 de puncte de vânzare. 1000 ar fi doar la Berlin. Plus că firmele înregistrate în Germania sunt cele care controlează aprovizionarea cu carne, dar și cu utilajele necesare producției în toată Europa. Kadir Nurman, care s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani, nu a brevetat niciodată invenția sa, așa că nu s-a îmbogățit de pe urma ei. Într-un interviu din anul 2011, Nurman se arăta fericit că atâția turci își pot câștiga traiul cu ajutorul invenției sale.