Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Europenii au furnizat americanilor datele de comunicații ale cetățenilor lor (Wall Street Journal)

Milioane și milioane de date despre comunicațiile europenilor, care stau în centrul scandalului NSA, nu ar fi fost colectate de americani, ci de serviciile secrete europene, care le-au pus la dispoziția Agenției americane în baza unor protocoale de colaborare.

Dezvăluirea aceasta pune la îndoială acuzațiile venite din partea unor lideri europeni, precum cei din Franța, Italia și Spania, care s-au arătat extrem de indignați la, chipurile, aflarea veștii că NSA ar fi spionat cu milioanele cetățenii lor. Agenția americană ar fi fost în acest context doar un receptor al datelor, iar acest lucru ar fi făcut parte dintr-un efort mai larg de asigurare a securității trupelor americane și aliate și, bineînțeles, a cetățenilor din aceste țări. Acest scenariu nu are legătură cu interceptarea telefoanelor șefilor de state și guverne din Europa, care face parte dintr-un program separat. Aici, deci, liderii europeni se pot indigna în continuare liniștiți. Foști oficiali din serviciile secrete americane, dar și actualul șef al NSA, au precizat la unison că tacticile americane nu sunt nicidecum neobișnuite, ci constituie normele uzuale la nivel internațional în care se încadrează și europenii. După relatările din presa europeană, SUA nu reacționaseră decât spunând că ele ar fi greșite, dar nu specificaseră motivul pentru care documentele obținute de la Edward Snowden nu erau conforme cu realitatea. Acele documente erau o serie de screenshot-uri dintr-un soft care arătau, într-adevăr, datele analizate, dar nu identificau sursa acestora. Acum, administrația de la Paris refuză să comenteze noile informații. Ambasada Italiei la Washington nu a reacționat nici ea.

NSA acuză Europa de spionaj în SUA (Spiegel)

Dar și ceilalți fac la fel – aceasta a fost strategia defensivă adoptată de directorul NSA Keith Alexander în Congresul american. La o audiere privind activitatea agenției, Alexander a afirmat că statele europene spionează și ele pe teritoriu american și că politicienii de la Washington sunt ținte ale agențiilor de pe bătrânul continent.

Credeți că statele aliate spionează America? Absolut, da. Și Uniunea Europeană? Da. Și continuă și astăzi? Din câte știu, da. Acesta este un fragment din audierile de ieri ale lui James Clapper, directorul întregii comunități de informații americane, și Keith Alexander, șeful NSA. Clapper a explicat că politicienii americani sunt și ei ținte ale serviciilor secrete, pentru că monitorizarea lor este unul din scopurile cheie ale unei agenții de spionaj. Ambii oficiali au spus deschis că spionează cetățeni americani și ai altor state, dar nu în afara limitelor legale. În plus, spionarea liderilor mondiali este o practică uzuală de 50 de ani încoace, conform celor doi directori. Clapper a subliniat că principiul e valabil de când este el implicat în acest domeniu, iar motivul este extrem de simplu. În fond, trebuie să știm și noi dacă ceea ce spun politicienii este conform cu ce se întâmplă, de fapt.

Când Franța se va trezi, Elysee se va cutremura (Le Point)

Climatul politic și social din Franța se degradează în continuu. Niciodată țara nu a fost într-așa o stare. Hollande, trezește-te, altfel se pot întâmpla multe.

La început, totul era simplu. Lui Francois Hollande îi era de ajuns să spună totul pe dos față de predecesorul său. Sarkozy spunea negru, Hollande anunța alb. În tot: politică fiscală, căsătoria între homosexuali, durata de viață a centralelor nucleare, politică europeană, pensii, șomaj, comportament, discurs etc. Toate bune și frumoase, a prins la electorat, dar cei mai realiști începeau deja să simtă nevoia de a trece de la anti-sarkozysm la hollandism. Numai că definiția acestuia din urmă întârzie și astăzi să apară.

La 18 luni de la alegeri, Franța este blocată complet. Nimic nu se mai întâmplă, nimic nu mai funcționează. De câteva săptămâni, fiecare măsură anunțată de administrația Hollande fie este retrasă complet, fie este însoțită de o serie de excepții care fac imposibilă aplicarea ei. Francezii nu mai au încredere aproape deloc în Executivul care încearcă să le vândă un nimic ambalat în vorbe pătimașe. În 2011, 35.000 de francezi au părăsit țara lor. Dintre aceștia, 40% sub 35 de ani. Asta nu dă de gândit nimănui? Adăugați la asta și următoarele: sondajele cele mai dezastruoase din istore, alegerile parțiale care sunt o insultă la adresa democrației, șomajul care se mișcă numai în direcția opusă binelui și o elevă de liceu expulzată care are mai mare credibilitate decât însuși președintele. Și tocmai el este singurul care poate face ceva. Franța și-a demonstrat stabilitatea instituțiilor, dar căruța nu poate fi condusă de o mână moale care nu știe pe ce bandă, cu ce viteză și în ce direcție să o ducă. Să sacrifice pe oricine și orice și să treacă la treabă. Altfel, Franța nu îl va ierta.

 
Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu