Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce stim despre atentatul din Ottawa? (Le Monde)

Un soldat si-a pierdut viata, atentatorul a fost ucis intr-un schimb de focuri violent din fata cladirii Parlamentului canadian. Deocamdata, motivele atacatorului nu sunt cunoscute, iar autoritatile canadiene cauta si alti posibili membri ai unei retele.

Michael Zehaf-Bibeau s-ar numi atentatorul ucis de fortele de ordine. Nascut in Canada, in 1982, Zehaf era un convertit la Islam pe care serviciile de informatii il catalogasera drept extrem de periculos si ii retrasesera pasaportul cu putina vreme in urma. Ottawa, in mod normal una din cele mai linistite capitale din lume, este zguduita din temelii in aceste zile. Raman multe intrebari la care autoritatile cauta un raspuns. A fost atacul motivat de idealuri islamiste? A fost razbunare pentru participarea Canadei la lupta impotriva gruparii teroriste Statul Islamic? Nu se stie nici daca intre atacul din Ottawa si cel dintr-o suburbie a orasului Montreal de luni exista vreo legatura sau nu. Depinzand de acest raspuns se mai naste o intrebare, anume cea daca atacurile sunt incidente izolate sau rezultatul actiunilor unei retele teroriste din Canada.

Capitala a fost scena de haos timp de mai multe ore, iar zvonurile, dovedite ulterior drept informatii false, au provocat panica in mai multe zone. Dupa confirmarea mortii atacatorului, fortele de ordine au inchis aproape intregul centru al orasului din cauza unor zvonuri privind alti atentatori pe acoperisuri sau in fata unui centru comercial. Si autoritatile americane au ridicat starea de alerta, FBI a oferit sprijin colegilor canadieni. Premierul Stephen Harper, care se afla in Parlament la momentul atacului, a declarat ulterior ca tara nu se va lasa intimidata si ca isi va spori angajamentul in lupta internationala impotriva terorismului.

Mai putin ajutor pentru cei neajutorati (Sueddeutsche Zeitung)

In ciuda tuturor promisiunilor de ajutor facute milioanelor de refugiati din razboiul sirian, Comisia Europeana e pe cale sa reduca la jumatate fondurile bugetate pentru ajutorul de dezvoltare pentru refugiati. In 2013, Comisia prevedea 685 de milioane euro anual. In 2014, Executivul comunitar aloca doar 350 de milioane.

Un oficial de rang inalt de la Bruxelles a declarat pentru ziarul german ca planurile sunt o gluma proasta avand in vedere ca numai in ultimele saptamani numarul refugiatilor din Siria a crescut cu aproape 200.000 si ca nevoile refugiatilor cresc, in niciun caz nu scad. In acesta situatie, mai multi comisari europeni vroiau sa trimita o scrisoare de avertisment statelor europene. Printre acestia se numarau Inaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, si comisarul pentru afaceri umanitare, Kristalina Georgieva. Documentul atragea atentia ca economiile planificate “submineaza serios rolul si relevanta Uniunii Europene si ca imaginea comunitatii ar putea fi discreditata la nivel international”.

Scrisoarea nu a mai fost trimisa in septembrie, asa cum era planificat, pentu ca presedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, a vrut sa evite un conflict cu guvernele nationale. In scrisoare, comisarii europeni cereau instituirea unui fond special pentru aceasta iarna care sa ajute mai rapid si mai eficient refugiatii in perioada dificila ce va veni. Problema e ca statele europene nu vor sa participe. Iar ipocrizia politicienilor din UE iese la iveala intr-un mod rusinos. In urma cu o saptamana, ministrul german al dezvoltarii, de exemplu, cerea la Bruxelles alocarea unui miliard de euro suplimentar pentru ajutor de dezvoltare.

Verdictul Blackwater (New York Times)

A durat prea mult, dar macar s-a intamplat intr-un final. Patru angajati ai firmei americane de securitate Blackwater, beneficiara multor contracte cu Pentagonul in timpul razboiului din Irak, au fost condamnati pentru uciderea a 17 civili la Bagdad in anul 2007.

A fost unul din cele mai intunecate episoade ale interventiei americane din Irak. Verdictul tribunalului in acest caz a aratat ca firmelor private nu li se va permite sa opereze cu imunitate in teatre straine. Totusi, problema pe care nu o rezolva judecatorii americani este cea a unui guvern prea dependent de contractori privati in procesul de suplimentare a efectivelor militare din strainatate precum si cea a managementului defectuos al mercenarilor privati atunci cand sunt folositi pe bani publici. Incidentul din 2007 a tensionat enorm relatiile dintre Washington si Bagdad, mai ales dupa ce s-a aflat ca Departamentul de Stat, care folosea agenti Blackwater la protectia diplomatilor, a dat ordin sa se adune cartusele gloantelor trase pentru a proteja firma in ancheta. La 7 luni de la uciderea celor 17 civili, diplomatia americana a prelungit chiar contractul cu Blackwater, firma care intre timp si-a schimbat actionarii si a fost redenumita. In operatiunile straine americane din ultimii 20 de ani, contractorii privati au reprezentat circa jumatate din efectivele americane dislocate in teatre de operatiuni. Desi s-a discutat despre reducerea ponderii acestora, semne ca se si intampla in realitate nu exista.

Revista presei din 23 octombrie 2014