Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Lupta pentru Ucraina (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Federația Rusă s-a folosit de toate mijloacele pentru a convinge Ucraina că semnarea acordului de asociere cu UE va însemna, într-un final, falimentul statal. Și a reușit. Parlamentul a refuzat eliberarea Iuliei Timoșenko pentru îngrijiri medicale în străinătate, iar Guvernul de la Kiev a anunțat în consecință că refuză semnarea acordului. Și după toate acestea, cum ar putea lua un loc la masa negocierilor tripartite Vladimir Putin?
Alte titluri din presa internațională: Austeritate, finalul unei dogme (Liberation) / Şi dacă Grecia s-ar răzvrăti? (Financial Times)

Dacă ar fi fost vorba într-adevăr de niște discuții pe teme concrete, Ucraina ar fi făcut pasul demult. Adică ar fi chemat Bruxelles-ul și Moscova la o rundă de clarificări despre ce înseamnă și ce consecințe are acordul de asociere cu UE asupra relațiilor comerciale dintre Ucraina și Rusia. Nu a făcut-o, ci se gândește acum să ia măsuri. Acum înseamnă cu o săptămână înaintea summitului de la Vilnius unde ar trebui semnat documentul. De notat că negocierile cu UE s-au încheiat în urmă cu mai bine de un an, așa că timp ar fi fost berechet dacă părțile chiar vorbeau serios.

Și cum s-ar putea discuta ceva cu o Federație Rusă, care nu s-a sfiit să recurgă la amenințări, blocaje comerciale și presiuni de tot felul? Premisa unei întrevederi serioase, care să analizeze dacă interesele Moscovei sunt afectate de o decizie suverană a Kievului, ar fi ca Rusia să recunoască suveranitatea Ucrainei. E absurd. Putin nu are ce căuta la masa negocierilor dintre UE și Ucraina. Nemaivorbind că țara e în această situație pentru că e condusă de o gașcă de mafioți care pune interesul personal deasupra celui național. Chipurile, UE nu ar fi oferit destule măsuri compensatorii în cazul deteriorării relațiilor cu Rusia. În realitate, sprijinul era enorm, dar cum să pui bază în spusele unui guvern corupt și cunoscut pentru ușurința cu care își încalcă promisiunile.

UE ar trebui să țină ușa deschisă pentru Ucraina și doar de dragul ei însăși. Și trebuie să aibă grijă să nu încurajeze Rusia, să nu-i dea impresia că aceste tactici funcționează. Să nu uităm că Uniunea are niște foste republici sovietice în componență, unde Putin încearcă aceeași metodă.

Austeritate, finalul unei dogme (Liberation)

Potrivit unui studiu redactat de Jan in ’t Veld, un economist al Comisiei Europene, politicile de însănătoşire bugetară efectuate de Europa, în ultimii ani, au efecte negative asupra creşterii şi asupra pieței muncii.

În timp ce Franţa ar fi pierdut 4.8% de creştere, cumulată între 2011 şi 2013, constată Libération, tristul record al pierderii de bogăţii revine Greciei: pentru aceeaşi perioadă, de trei ani, politicile de austeritate impuse Atenei s-ar fi soldat cu o pierdere de creştere de 8.05%. Italia, Spania şi Portugalia ar fi pierdut respectiv echivalentul a 4.9%, 5.4% şi 6.9% din PIB. Până şi Germania ar fi pierdut ceva pe drum (2.61%). Cotidianul consideră că, chiar dacă este semnat de mâna unui economist reputat, documentul care are antetul Comisiei Europene nu reprezintă doar poziţia autorului său. El confirmă că, la Bruxelles, dogma austerităţii se erodează încetul cu încetul, înainte de a se prăbuşi. [...] În lipsa unor vaste proiecte de dezvoltare, austeritatea plombează astăzi economia şi hrăneşte contestaţiile şi populismul.

Şi dacă Grecia s-ar răzvrăti? (Financial Times)

De la începutul crizei financiare, Atena aplică împotriva voinţei sale măsurile de austeritate. Însă astăzi, guvernul, fragilizat în Parlament, are din ce în ce mai multe motive – inclusiv economice – a de a spune nu creditorilor săi.

Atena, care se ştie că nu îndrăgeşte reformele, are din ce în ce mai puţine motive să coopereze. "Pe şleau, ceea ce se întâmplă este că încep să fie victime politice", a comentat un negociator al troicii internaționale de creditori."Nemulţumirea a devenit un val care i-a luat pe toţi". Guvernul grec ia în considerare în primul rând riscul politic. Deşi a supravieţuit unui nou vot de încredere în această lună, majoritatea parlamentară se subţiază văzând cu ochii, nemaifiind majoritară decât cu patru locuri dintr-un parlament de 300.

Dar în Grecia este pe cale să se petreacă şi o altă schimbare, mai puţin observată dar mult mai importantă. Guvernul primeşte mai mulţi bani decât cheltuieşte – fără a pune la socoteală plata dobânzii pe datoria publică. Istoria a arătat că guvernele care beneficiază de un ajutor internaţional devin mult mai puţin cooperante de îndată ce sunt în măsură să-şi gereze singure afacerile curente. Multe persoane, atât din cadrul troicii cât şi din ministerele de finanţe ale statelor membre, prezic de la bun început că ieşirea Greciei din zona euro este inevitabilă. Şi dacă Atena şi creditorii săi publici nu găsesc noi motive pentru a ajunge la un compromis, acest scenariu riscă să se adeverească.

 
Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu