Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Personalităţi care au marcat anul 2013

Pe scena mondială a anului 2013 e greu să nu se remarce la loc de frunte Papa Francisc. Noul şef al Bisericii Catolice, intrat în funcţie de abia în martie, a fost dealtfel ales personalitatea anului şi de revista americană Time. Capacitatea sa de a apropia fidelii de Biserica Catolică, multitudinea de subiecte pe care nu ezită să le abordeze frontal - globalizare, liberalism, justiţie, imigraţie, şamd - l-au făcut cunsocut şi apreciat mai peste tot pe cel care este déja poreclit "papa săracilor" sau "papa poporului".

Nelson Mandela, dispărut la începutul lunii decembrie, era demult déja o icoană a luptei contra politicii de apartheid. Moartea sa la vârsta de 95 de ani - pentru un om care a petrecut 27 de ani după gratii - era aşteptată, previzibilă încă din vară când apărusesră primele semnale medicale de alarmă. Funeraliile sale, întinse pe o săptămână întreagă, au permis practic întregii planete, liderilor de stat din toată lumea, să-i aducă un omagiu lui "Madiba" porecla cu care era alintat primul preşedinte de culoare al Africii de sud.

Erou, trădător sau spion? Edward Snowden, ex-consultantul agenţiei americane de informatii NSA a fost tratat în toate felurile. Tânărul de doar 30 de ani a permis lumii să descopere un sistem de spionaj la scară planetară. Sefi de state aliate sau nu cu Washingtonul, firme de renume mondial, responsabili de tot felul dar şi milioane de oameni de rând, de anonimi, au fost sau mai sunt în colimatorul NSA. Acuzat de spionaj şi de utilizare frauduloasă a unor instrumente guvernamentale de ţara sa de origine, Snowden a primit un azil temporar în Rusia.

George de Cambridge, primul fiu al cuplului princiar William şi Kate ai Angliei, a fost nou-născutul cel mai aşteptat de pe planetă în 2013. Sosirea lui pe lume în iulie a mobilizat mass-media din lumea întreagă la porţile spitalului St Mary's din Londra, acolo unde îl născuse şi printesa Diana pe William în urmă cu mai bine de trei decenii. Ca şi tătăl său, George are şanse să devine peste ceva vreme rege al Angliei.

Rege al Turului ciclist al Franţei a fost déja încoronat şi destituit Lance Armstrong. Septuplul câştigător al cursei mitice a fost găsit vinovat încă din 2012 că a mintit 14 ani la rând! Radiat pe viaţă din lumea ciclismului profesionist în urma raportului de o mie de pagini al autorităţilor americane, Armstrong se va destăinui public de abia în ianuarie 2013 pe divanul divei televiziunii americane Oprah Winfrey. Urmează un soi de tur al lumii pentru a-şi promova "recunoasterea greşelii din trecut". Mulţi se mai întreabă care este scopul acestei publicităţi ostentative.

Am ales două personalităţi politice de prim rang şi un mincinos, tot de prim rang. Mai întâi pe carismatica Cristiane Taubira. Ţinta unor odioase atacuri rasiste, ministrul francez al justiţiei s-a impus ca o personalitate inconturnabilă a guvernului socialist de la Paris. Acuzată de opoziţie de laxism când a reformat codul de procedură penală, doamna Taubira s-a remarcat si cu ocazia legii care a permis legalizarea mariajelor homosexualilor. Oratoare de mare talent, responsabila cu justitia franceză a fost apreciată ca atare nu doar de tabăra ei politică ci şi de conservatorii francezi, lucru rarisim pe eşichierul politic francez.

Poate nu însă la fel de mult a fost apreciată Taubira şi de Manuel Valls. Ministrul francez de interne s-a dovedit a fi un opozant fără scrupule al colegei sale de la justitie cu care ironizează adesea spunând că formează "un cuplu frumos". Valls a devenit e adevărat cel mai popular ministru al guvernului francez. Şi e popular atât printre simpatizanţii de stânga cât şi printre cei de dreapta. Descris de mulţi drept un "Sarkozy de stânga", ministrul de interne s-a arătat extrem de ferm într-o serie de dosare în care socialiştii erau până acum mai flexibili: imigraţie, romi, delincvenţă, şamd. Persoanj decomplexat, spaniol de origine devenit francez de abia la 20 de ani, Manuel Valls este dat de mulţi drept eventual viitor premier al Franţei în cazul în care preşedintele Franţei decide să se separe de Jean-Marc Ayrault.

Un premier care şi-a văzut misiunea parţial perturbată şi de mincinosul numărul unu al acestui clasament, l-am numit aici pe Jérôme Cahuzac. Ex-ministrul franecz al bugetului a negat 5 luni la rând - inclusiv în faţa parlamentului şi a presei - revelaţiile potrivit cărora deţinea un cont secret în Elveţia. De abia după ce este constrâns în martie să demisioneze, respectivul îşi va recunoaşte faptele o lună mai târziu. Răul pe care l-a făcut Cahuzac - nu numai taberei sale ci întregii clase politice - l-a îndemnat pe preşedintele François Hollande să creeze o Autoritate pentru transparenta vieţii publice. Oare chiar vom asista la o politică mai transparentă? se întreabă dubitativi mulţi analişti.