Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Dictatori din toate țările, uniți-vă! (Liberation)

Ziarul francez Liberation luare de poziție extrem de dură la adresa lui Vladimir Putin și a politicii sale în Orientul Mijlociu dar nu numai.

”Dictatori din toate țările, uniți-vă!” Este titlul unui comentariului apărut sub semnătura cineastului franez Romain Goupil.
”Un spectru amenință Europa: Putin. Cel care consideră că prăbușirea URSS a fost cea mai mare catastrofă a secolului XX, vrea să evite orice tentativă de emancipare, orice manifestare liberă, orice rebeliune, orice cerință de libertate. Căderea dictatorilor prieteni este văzută ca o repunere în cauză a propriului regim. Contrarevoluție sau moarte, iată credința sa. 

Siria este pentru Putin o chestiune esențială. Sutele de mii de cetățeni care au cerut pașnic libertate reprezentau o amenințare serioasă împotriva viziunii sale asupra lumii. 
Putin înarmează, consiliază, organizează, orientează masacrul împotriva poporului sirian. Assad e valetul său. Europa îi este martor. 
Acestea mă duc cu gândul la anul 1936, în Spania, când Franco își distrugea poporul, când Hitler și Mussolini participau la marele masacru contra repblicanilor și când acesta era doar laboratotul pentru cea ce avea să urmeze. 

Regimul Iranian, care se menține prin teroare și cenzură, îi este lui Putin cel mai mare complice pentru a demonstra în ochii lumii întregi moartea și vanitatea oricărui elan revoluționar. Libertatea va fi înecată în sângele sirienilor. Camarazi, contra-revoluția e în curs”. 

 

Presa franceză își deschide edițiile de astăzi cu subiectul atacării conducerii companiei Air France de către membri ai sindicatului majoritar, SNPL, printre care se aflau și piloți. Întreaga clasă politică a condamnat această agresiune, iar presa franceză vede urmări negative pentru companie și angajați.

”Piloții Air France sunt mahmuri”, își începe comentariul ziarul Le Figaro.. (…) ”Sindicatul lor majoritar SNPL, a acompaniat în decursul anilor direcția companiei, aceasta reflectându-se în decizii strategice cu largi beneficii de partea sindicatelor. O epocă revolută, dar căreia sindicatul îi rămâne nostalgic.(…) Dar piloții trebuie să abandoneze o parte din câștigurile lor sociale”. 

”Intransigența SNPL va afecta grav chiar interesele piloților”, notează în ediția sa electronică publicația Le Point. În cele din urmă, refuzul de a se alinia criteriilor europene de productivitate obligă compania să-și restrângă activitatea pentru a-și reduce deficitele și a rămâne competitivă. Aproape 4.000 de salariați ar utea fi concediați, față de 2900 cât se estimase initial”.  

”E prea de tot”, notează cotidianul economic Les Echos. ”După ocuparea unei întreprinderi distrugerea utilajelor și sechestrarea patronilor [ cu referire la un episod petrecut in ianuarie 2014 la o uzină de anvelope din nordul Franței] iată că a venit vremea pentru agresarea fizică a managerilor. 

Manuel Valls are toată dreptatea să se scandalizeze. Dar condamnarea din partea sa ar fi avut mai multă greutate dacă executivul pe care-l reprezintă ar fi avut curajul, încă din perioada timpurie a mandatului de cinci ani, să ia măsuri mai ferme împotriva huliganilor care au lovit în timpul conflictelor sociale, în loc de a-i încuraja printr-o lege de amnistie nejustificată.

Air France si salariații ei nu au nevoie de așa ceva atunci când compania caută mijloace de a-și asigura supraviețuirea pe termen lung. Pavilionul național nu poate fi prizonierul piloților care țin de propriile privilegii și al spărgătorilor surescitați. Într-o țară în care reformarea este o misiune cvasiimposibilă, viitorul Air France devine o miză națională”

 

Ca și cum ecuația siriană nu era și așa suficient de complicată, iată că se mai deschide un front, cel al prețului petrolului, susține analiza ziarului britanic The Telegraph.

”Operațiunea din Siria reprezintă pentru Moscova cea mai mare deplasare de forțe de la intervenția din Afganistan. 

Atunci, petrolul a jucat un rol important în decizia Kremlinului de a lovi. În 1979, când tancurile rusești rulau prin Kabul, și revoluția islamică  din Iran îngusta posibilitățile de aprovizionare ale Vestului, barilul de țiței atingea 110 dolari. Un preț ridicat al petrolului încuraja leadershipul sovietic și ajuta regimul comunist să finanțeze războiul rece. Pe atunci, exporturile de petrol erau vitale pentru vistieria Moscovei, aducând circa 70% din valuta țării.  (…)

Totuși, strategia s-a prăbușit odată cu scăderea prețurilor petrolului în următoarea decadă, ceea ce a falimentat Kremlinul și l-a forțat pe Gorbaciov să lanseze Perestroika, un program de reforme ce a dus la colapsul URSS.

Putin, fost cadu al KGB, este un produs al războiului rece și se confruntă cu o dilemă aemănătoare aceleia a predecesorilor săi sovietici. Căderea prețului petrolului, instrumentată de America și aliații ei din regiune, Arabia Saudită, Emiratele, Qatarul și Kuweitul, lovește economia rusă. Rusia e în recesiune din 2009. 

Dacă prețul petrolului continuă să se mențină sub 50 de dolari, aceasta va prelungi suferința poporului rus, care va începe să-și pună întrebări în legătură felul în care Vladimir Putin conduce țara. 

Dar cu Rusia aliat în Siria, Iranul se poate simți încurajat să testeze voința Arabiei Saudite și să-i forțeze o decizie la reuniunea OPEC din decembrie. 

Desigur, intervenția rusă în Siria ar putea face ca părțile implicate în războiul mondial al petrolului să persiste în politicile lor de menținere a prețurilor actuale, ba chiar să ducă la un baril și mai ieftin. Dar o prelungire a acestei bătălii dincolo de limita a 12 luni ar putea face să cadă guvernele de la Morcova și Ryadh, iar în acest caz, creșterea prețurilor petrolului va veni repede. 

 

Revista presei internaționale 06.10.2015