Statul turc, complice la atentatul din Ankara? (Le Figaro)

Ziarul Francez Le Figaro a cerut opinia lui Fabrice Balanche , conferențiar la universitatea Lyon 2, director al Grupului de cercetare și studii asupra Mediteranei și orientului Mijlociu. El spune că principalii suspecți sunt grupările teroriste precum Statul Islamic sau Al-Nosra, dar nu exclude nici mișcările ultranaționaliste turce.

”Statul Islamic este capabil să-i urmărescă până la Ankara pe susținătorii kurzilor din Siria, și nu ar fi primul atentat de acest fel din Turcia. De exemplu, atentatul de la Suruc, din iulie. Dar să nu uităm atentatul din mai 2013, atribuit oficial de Erdogan extremei stângi turce dar care, fără îndoială, provenea de la mișcările jihadiste. (…)

Dar și ultranaționaliștii turci pot fi la originea acestui atentat. Ei se opun categoric oricărei forme de recunoaștere a identității kurde și recurg la violență în totală impunitate. Dar în ambele ipoteze se pune problema unei eventuale complicități a statului turc. În privința PKK, nu cred că-l putem exclude din lista de suspecți, chiar dacă, bineînțeles, el este desemnat în mod prioritar de către șeful statului turc. Dar HDP, patidul democratic al poporului, pro-kurd, nu este un concurrent pentru PKK. (…)

Alegerile legislative vor avea loc la 1 noiembrie. AKP, [partidul lui Erdogan], nu a reușit să obțină la precedentele alegeri, din iulie, majoritatea și nici să formeze o coaliție. Și aceasta, îndeosebi din cauza scorului excellent al HDP, care a depășit pragul de 10%. Toată strategia lui Erdogam vizează așadar reducerea influenței acestui partid prin a pune botniță mass mediei de opoziție, cum ar fi ziarul Zaman, apropiat mișcării Fethullah Gulen sau ziarul kemalist Hurryet.

La nivel regional, Turcia resimte consecințele crizei siriene. Dacă Erdogan a pierdut la precedentele alegeri voturile conservatorilor kurzi , a fost din cauza atitudinii legate de luptele din orașul sirian Kobane. Erdogan sprijină grupurile jihadiste în lupta lor contra ui Bachar Al-Assad dar în egală măsură și contra partidului kurzilor din Siria, care a stabilit o zonă de autonomie în nordul țării. (…) El a lăsat o Statul Islamic să-I masacreze pe kurzi la Kobane, arătînd în mod deschis că este aliatul jihadiștilor. Iar asupra atentatului de la Suruc nu s-a făcut încă lumină”.  

Premiul Nobel pentru Pace, acordat vineri Cvartetului Tunisian pentru Dialog Social a fost, poate, o surpriză pentru mulți. Dar semnificațiile acestei alegeri sunt profunde, după cum comentează presa internațională.

Editorialul din ziarul francez Le Monde vede în aceestă distincție un mare succes pentru democrația tunisiană. ”Prima țară în care s-a declanșat valul de revoluții arabe din 2011, Tunisia, este la ora actuală și singura țară unde speranța de schimbare a generat instituții înnoite, o Constituție mai liberală – prima care consacră libertatea de conștiință și egalitatea între sexe din lumea arabă – și unde alegerile au permis o veritabilă alternativă fără violență. În rest, război civil în Siria, Libia și Yemen sau restaurarea autorității în Egipt și Bahrein, în linii mai dure chiar decât înainte de 2011. (…)

Acest premiu Nobel este un semnal puternic de susținere și de solidaritate. Și este o susținere oportună, cu atât mai mult cu cât Tunisia a fost vizată, de la începutul anului, de un val de atentate islamiste, la Muzeul Bardo din Tunis și de la un mare hotel din Soussa. Acest premiu mai poate contribui la frânarea pornirilor unora din sânul puterii actuale, care ar înclina către o revenire la metodele vechi, inspirate de regimul Ben Ali,de luptă împotriva terorismului, inclusive prin torturi arbitrare. 

Dincolo de Tunisia, mesajul merge către o lume arabă devastată de conflicte, une noțiunea de dialog national rămâne o incantație zadarnică”.

Și Premiul Nobel pentru literatură a avut în acest an o puternică ssemnificație politică. Dar poate deschide aduce premiul Nobel mai multă deschidere în Belarus? Este chiar întrebarea pe care o pune publicația Global Post. 

”Chiar înainte ca scriitoarea Svetlana Alexeievici să primească Premiul Nobel pentru literatură, erau ceva semne de schimbare în această țară închisă. Recent, președintele Lukașenko – criticat pentru zdrobirea oricărei forme de opoziție – a jucat un rol important pe scena internațională și în interior a eliberat deținuții politici”.

Global Post remarcă faptul că mai mulți oficiali europeni au sugerat suspendarea sancțiunilor în caz că lucrurile încep să meargă bine în această țară în care Lukașenko se pregătește să preia al cincilea mandat.”Nimeni în Belarus nu se așteaptă la schimbări rapide, chiar și Svetlana Alexeievici a dat ca sigură victoria lui Lukașenko. Dar tocmai victoria scriitoarei ar putea fi un exemplu pentru alți belaruși descurajați de înghețul politic din țara lor.(…) Și mulți cred că acest premiu va constitu o sursă altenativă de mândrie pentru o populație controlată de multă vreme cu o mână forte, în stil sovietic”.