Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”UE închide ochii la prăbușirea presei independente în Turcia” (Zaman)

Poliția turcă a preluat miercuri, în forță, controlul asupra a două televiziuni apropiate de opoziție, Bugun TV si Kanalturk. Firma-mamă a acestor televiziuni, holdingul Koza-Ipek, este apropiată de imamul Fetullah Gulen, adversar declarat al președintelui Erdoğan. 
Justiția turcă a dispus luni punerea sub tutelă a Koza-Ipek, acuzată de "finanțare", "recrutare" și "propagandă" pentru Feytullah Gülen. Întreaga acțiune de forță a fost transmisă în direct. 

 

Zaman, care deține puternice legături cu mișcarea lui Feytullah Gülen, scrie că scenele de miercuri, transmise în direct, erau de neimaginat în orice  țară , fie ea și din lumea a patra. ”Aceasta a fost Turcia, în ziua de 28 octombrie, cu câteva zile înainte de niște alegeri cruciale, care au virat spre o confruntare decisivă pentru viitor, între democrație și opusul ei.

Evenimentele de miercuri sunt numai o piatră ceva mai mare așezată pe calea ce duce spre fascismul pur. Koza İpek Holding, impreuna cu Doğan sunt - sau au fost - ultimele canalele de televiziune independente și critice. Suntem acum în fazele terminale. Presiunea este de nesuportat iar partidele de opoziție pierd accesul la patru dintre vocile mai critice. Sute de jurnaliști decenți riscă să-și piardă locurile de muncă și rămășițele mass-mediei independente sunt mai vulnerabile decât oricând.

Am observat, de asemenea, că, în special UE închide ochii la acest act de viol la adresa jurnalismului - nu știm dacă din neglijență. Dar prăbușirea presei independente va însemna sfârșitul tuturor viselor de democrație, nutrite de cetățeni turci. Păcat”.

Hürriyet, un ziar favorabil opoziției, remarcă faptul că și alte publicații apropiate de Feytullah Gülen s-au confruntat recent cu probleme serioase. ”Ekrem Dumanlı, editorul-șef al ziarului Zaman, a demisionat luna trecută, declarând că presiunile asupra lui nu-I mai permit să-și îndeplinească atribuțiile. Bülent Kenes, actualul redactor șef, este sub anchetă pentru că, într-un mesaj pe twitter, ar fi postat, afirmații "jignitoare la adresa președintelui Erdoğan."

La acestea se adaugă presiunile și atacurile de după alegerile din 7 iulie asupra ziarului Hürriyet și grupului Doğan Media, precum și presiuni la adresa altor ziare critice, cum ar fi Cumhuriyet, mai scrie ziarul.

”Și în această situație nu vorbim doar despre independența instanțelor și libertatea presei. A apărut, de asemenea și o dimensiune legată de libertatea investițiilor”. Sabah, publicație favorabilă AKP, partidul lui Erdogan, vede în atitudinea opoziției o boală anti-AKP. ”În perioada premergătoare alegerilor, în care, probabil, lucrurile nu vor merge în conformitate cu dorințele lor, singurul loc unde frontul anti-AKP se simte constant confortabil este mass-media. Posturi de televiziune și ziare caută să-și consoleze publicul arâtând cât de respingător este partidul de guvernământ.

De partea cealaltă, media favorabilă AKP, nu oferă un ridicat suport psihologic publicului său și nu se bucură de niveluri ridicate de vânzări. Iar media anti-AKP beneficiază de vânzări mai bune pentru că și satisface nevoia oamenilor de a auzi insulte la adresa guvernului. Cei afectați de această boală și cei care nu sunt capabili de a face politică nu au acum decât să aștepte viitorul inevitabil”.

 

O analiză a ziarului francez Le Monde lansează întrebarea dacă nu cumva criza refugiaților este mai complicată și mai profundă decât criza euro sau cea a Greciei, pe care Uniunea Europeană le-a gestionat.

”În aceste momente, un argument revine adesea în discuțiie de la Bruxelles: criza refugiaților e gravă, există amenințarea sfârșitului Europei. Dar e ca și cu criza euro sau cu cea a Greciei. Nimeni nu anticipase ce avea să se întâmple și totul a fost gestionat sub semnul urgenței. Gestionarea acestor crize a fost dureroasă, dar în final a ieșit bine. De la o criză la alta, Europa este mai solidară și mai puternică. Se crede, deci, că experiența se va repeat și în cazul refugiaților. (…)

Dar nu este prea mult să credem iarăși într-un scenariu oprimist? Pentru a depăși criza financiară, conducătorii europeni au ales austeritatea, ba încă în doze pentru cai. Nu a convenit tuturor, dar măcar a avut avantajul de a putea fi gestionată și limitată”. Însă criza refugiaților este mai profundă decât cea a euro. Rădăcinile ei se găsesc în afara Europei, iar Europa nu are pârgii pentru a acționa acolo, consider Le Monde.

”Cum spunea șeful liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, arătând că niciun european nu a fost vinerea trecută la reuniunea consacrată Siriei, unde s-au aflat rușii, americanii, turcii și saudiții. Iar Reuniunea s-a ținut în inima Europei, la Viena! Este o rușine”.

 

Alegerile locale din Ucraina s-au încheiat, în general, favorabil orientării pro-europene. Dar nu peste tot lucrurile au mers așa cum își doreau apropiații președintelui Poroșenko. La Odesa, de pildă.

Publicația Kiev Post scrie că  la Odesa, Comisia electorală l-a declarat câștigător din primul tur pe actualul primar Hennadiy Trukhanov, chiar dacă șeful administrației regionale Mihail Saakașvili sugerase că va fi nevoie de un al doilea tur. Potrivit Comisiei Electorale, Trukhanov a obținut peste 52% din voturi, în timp ce rivalul său, Oleksandr Borovyk , susținut de Saakasvili, a obținut mai puțin de 28%.

Totuși, notează Kiev Post, tabăra lui Saakasvili a reclamat numeroase nereguli în timpul campaniei și scrutinului. Printre altele, ”guvernatorul a reclamat faptul că Trukhanov ar menține legături cu un șef al crimei organizate, poreclit Angert, care ar fi venit personal în Odesa pentru a rezolva situația alegerilor”.

Revista presei internaționale 29.10.2015