Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pentru musulmani, este vremea autocriticii ( La Croix)

În urma atentatelor de la Paris, editorialul cotidianului catolic francez La Croix crede că a venit timpul pentru ca lumea musulmană să treacă dincolo de simpla condamnare a terorismului și să facă un efort de schimbare internă. 

”Noi, musulmanii, nu putem decât să insistăm asupra coeziunii naționale pentru a refuza îm preună acest rău care ne lovește și ne atacă fără deosebire”, a declarat luni rectorul Marii Moschei din Paris, Dalil Boubakeur,înainte de a refuza orice ”amestec” între musulmanii din Franța și ”cei care își zic musulmani dar cel mai bine ar putea să se numească barbari”.

Dar , ziarul vorbește și despre o responsabilitate în dreptul comunităților musulmane, în Franța și în lumea întreagă: dacă aceste comunități condamnă actele teroriste, ele trebuie să admită că acestea sunt făcute în numele Islamului.

”Ele ar face bine să disocieze , mai bine zis, să încarneze o altă concepție a islamului, cu referire la versetele contradictorii din Coran, să pună în gardă față de o interpretare eronată asupra războiului sfânt, jihadul. Aceste comunități nu pot să nu se întrebe de ce și cum de religia lor, prezentată ca un vector al păcii, îi aduce pe mulți în situația de a deveni îngeri ai morții?(...)

Pentru a lupta contra islamismului nu va fi suficient să închidem moschei și săli de rugăciune care atacă valorile Republicii, pentru a relua cuvintele de ieri ale lui Manuel Valls. Trebuie ca musulmanii să se angajeze într-un efort autocritic. Nu o pot face singuri. Le trebuie interlocutori interesați de istoria lor, de tradițiile lor, de teologii și de practicile lor”.

Franța este în război. A fost declarația fără echivoc a președintelui Hollande, în fața Camerelor reunite la Versailles. Dar cum poate fi purtat acest război? Este subiectul predilect al editorialelor din principalele ziare franceze.

”Nu trebuie să ne lansăm în polemici semantici inutile”, scrie Le Monde.

”În urma atentatelor din 11 septembrie 2001, președintele George W. Bush a uzat și a abuzat de expresia războiul împotrova terorismului. Știm ce a urmat în Afganistan ca și în Irak. Dacă războiul a avut loc, atunci America nu l-a câștigat. Cincisprezece ani mai târziu, terorismul Islamic este mai puternic ca niciodată. Parisul tocmai a plătit foarte scump.  

Nu încape îndoială, este un război în plină desfășurare. Ultimul avatar al jihadismului islamist, autoproclamatul Stat Islamic, îl revendică.

Dar nu trebuie să ne înșelăm asupra naturii acestui conflict. Nu arată ca un război classic. Sub șocul ororii, mulți responsabili politici vorbesc despre deplasarea de trupe la sol în Siria. Acestea nu ar face decât să crească numărul candidaților la jihad - și cine știe dacă atentatul de la Paris nu avea exact obiectivul de a împinge Franța într-un asemenea angajament terestru.

Trebuie să ajutăm forțele locale să elibereze orașele care au căzut sub jugul Statului Islamic. Loviturile aeriene și-au arătat eficacitatea dar și limitele. Dar cine, ce forțe, ce miliții, ce stat le va administra după aceea? Este doar una dintre întrebările, printre atâtea altele, care arată complexitatea bătăliei – o complexitate pe care chiar cuvântul război o ascunde în mare parte.(...)

Bătălia înseamnă , evident, armată, îndeosebi forțe speciale. Dar înseamnă și poliție, și cooperare între poliții. Înseamnă investigații, apărare civilă, politică ( să nu cedăm nnici panicii nici tentației de a găsi țapi ispășitori). Pe scurt, un spectru larg de măsuri care, împreună, vor sfârși prin a pune sub control terorismul în Europa.

Dar singură, desființarea structurii parastatale a Statului Islamic nu va fi suficientă. Această ideologie totalitară va fi mai întâi învinsă de către musulmani. Această bătălie ideologică determinantă este cea care va pune capăt seducției pe care jihadul o exercită asupra a zeci, poate sute de mii de tineri. Musulmanii trebuie să facă o prioritate din această bătălie. Iar ei trebuie ajutați”.

Ziarul Le Figaro se declară sceptic în privința capacității președintelui Hollande și a majorității de stânga de a gestiona situația de război.

”În fața teribilei tragedii, François Hollande și Manuel Valls au găsit cuvintele potrivite. Franța va fi nemiloasă, a spus Hollande. Îi va spulbera pe dușmani, a spus Valls.

Dar cum să o facă? Este suficient să puhnem problema pentru a arunca o urmă de îndoială. Căci, dacă stânga de la putere înțelege să dea mijloacele pentru purtarea acestui război, atunci ea trebuie să renunțe la ea însăși. Cum poate Francois Hollande să impună proceduri judiciare excepționale cînd o bună parte a majorității îi duce trena Christianei Tobira, campioana revendicată a unei justiții binevoitoare?(...)

Rămâi fără cuvinte aflând că unul dintre kamikaze, un francez pe nume Ismaël Omar Mostefaï, delincvent multirecidivist, nu a trecut prin închisori.(...)

Apoi, trebuie să i se spună NU Angelei Merkel și să fie  convinsă – așa cum încearcă mulți responsabili ai CDU – că politica sa generoasă față de acești migranți este o uriașă greșeală istorică.(...)

Poate stânga să accepte aceste adevăruri? A face război înseamnă a avea în spate războinici determinați și fără strangere de inimă. Și nu trupe care cer pistoale cu dop când e nevoie de mitraliere.Președintele Republicii trebuie deci, să treacă la faza brutală. Și, dacă se poate, nemilos”.

806