Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mitologia Statului Islamic: Iisus, Mesia, Damasc (Courrier International, The New York Revue of Books)

Revista Courrier International reia un articol publicat în luna februarie de The New York Revue of Books. în care este explicată doctrina Statului Islamic. O doctrină bazată pe lupta împotriva Antihristului și venirea lui Mesia. Acest articol capătă  noi semnificații,  în condițiile de după atentatele de la Paris și în cadrul războiului contra terorismului.

”Statul Islamic prezintă Siria ca pe ultimul câmp de luptă din ultima confruntare dintre Islam și dușmanii săi. Ca și creștinismul, Islamul are la bază ideea mesianică a iminenței Judecății de apoi. Figura centrală în tradiția islamică este Dajjal, echivalentul Antihristului din Noul Testament. Iar ultima bătălie împotriva lui va fi la Damasc, atunci când Iisus va veni sub formă de Mesia, va ucide toți porcii , îl va distruge le Dajjal și va rupe crucea într-o convertire simbolică la Islam. Pentru jihadiști, toate semnele acestei ultime bătălii sunt acum reunite în Orientul Mijlociu.

Asemănările dintre această ideologie și credințele fundamentalist creștine își au același rezervor în miturile Orientului Apropiat din Antichitate. Dar este ceva în Islamul mesianic fără echivalent  în creștinism: restaurarea califatului, a adevăratului Stat Islamic, guvernat după Sharia și condus de un calif, definit drept succesor al Profetului. Și ideea că adevăratul calif va apărea cu binecuvântarea lui Dumnezeu este direct asociată cu această ultimă bătălie împotriva răului.

Cu excepția începuturilor Islamului și a unei scurte perioade din evul mediu, instituția califatului nu a funcționat niciodată cu adevărat. Dar a constituit mereu un model de guvernanță musulmană.(...)

Decizia lui Atatürk de a suprima califatul nu a întâmpinat aproape nicio rezistență. În acel timp, statele națiuni europene își împărțeau teritoriile otomane punând capăt unui imperiu multinațional vechi de cinci secole – o dezmembrare pe care Statul Islamic a condamnat-o deschis în momentul hipermediatizat al desființării frontierei dintre Irak și Siria, în 2014.(...)

Înrădăcinat într-o cultură apocaliptică , acest tip de islam transnațional își poate găsi un puternic ecou printre tinerii europeni prinși în conflicte identitare, care se simt excluși din societate și își caută un sens în viață”.

 

O dezamăgire numită Molenbeek – este ideea unui articol de pe situl Politico.eu care a fost reluat în numeroase publicații în decursul ultimului weekend. Articolul îi aparține antropologului și forografului de război Teun Voeten, locuitor timp de nouă ani al acestui cartier din capitala Europei.

”Molenbeek a fost casa mea pentru nouă ani. In 2005, era cel mai ieftin cartier din Bruxelles, mai ales din cauza proastei sale reputații. Reprezentam un nou val de tineri bine educați și în mare parte albi  - les bobos, cum li se spune în Belgia, bourgeois-bohème. Mă simțeam ca un pionier în Vestul Indepartat, în tranșeele unei societăți multiculturale. 

Cu timpul, m-am trezit la realitate.  Vecinătatea era puternic multiculturală. Dar apoi, din păcate, cu aproape 80% din populație de origine marocană, devenise conformistă si omogenă. Am fost timp de noua ani martorul înrăutățirii intoleranței religioase. Alcoolul a devenit de negăsit în cele mai multe magazine si supermarketuri din zonă. Librăriile musulmane se înmulțeau și a devenit din ce în ce mai dificil să cumperi un ziar decent.

Am văzut cum tinerii frustrați ne scuipau iubitele și le jigneau. Dacă îndrăzneai să le răspunzi erai imediat etichetat drept rasist. Existau magazine evreiești pe Chaussee de Gand, însa proprietarii, terorizați de bande de puști arabi, și-au închis prăvăliile prin 2008. Homosexualii erau adeseori intimidați și s-au mutat. 

Am plecat din Molenbeek in 2014, dar nu din teamă. Imi amintesc că picătura care a umplut paharul a fost o intâlnire cu un salafist, care a încercat să mă converteasca la Islam în mijlocul străzii”. 

Cum a devenit Molenbeek centrul european al jihadistilor? Practic, totul se rezumă la administrația belgiană haotică și la cultura negării care domină orice dezbatere legată de Islam.

Este aproape imposibil să-i explici unui străin ca Belgia este o țară condusă de șase guverne, iar la Bruxelles sunt 19 primari. Lipsa unei autorități centrale puternice este unul dintre capriciile unei țări, de regulă disfunctională într-un mod încântător. Însă creează un cuib perfect pentru potențiali teroriști. 

Dar cel mai important factor rămâne cultura negării din Belgia. Tinerii musulmani sunt descriși, în special, ca victime ale excluziunii. Iar ei  internalizează această referință , tocmai pentru că trezește simpatii și îi absolvă de responsabilitate. Fostul primar socialist, Philippe Moureaux, a guvernat Molenbeek între 1992 si 2012 ca pe propriul lui domeniu și este responsabil în mare parte pentru situația actuală a cartierului”.

 

Deutsche Welle marchează împlinirea a zece ani de când Angela Merkel se află la conducerea Germaniei.

La prima vedere, politica doamnei Merkel are o caracteristică aparte: îndelungă tăcere, decizii târzii. Totuşi, în situaţii de criză, cancelara Germaniei îşi demonstrează potenţialul.

Uneori îşi surprinde atât prietenii cât şi duşmanii. În vara anului 2015, valuri de refugiaţi din Orientul Mijlociu, Afica şi din Balcani au luat calea Germaniei. Nu mii, nu zeci de mii, ci sute de mii. Când multe ţări cochetau cu ideea de a-şi închide graniţele, Angela Merkel a uimit cu o declaraţie: "Dreptul la azil este nelimitat!" Merkel cea prudentă a acţionat. Brusc şi împotriva tuturor aşteptărilor. De-atunci încoace domneşte întrebarea: Oare ştie ce face?

De 15 ani se află la conducerea CDU, de zece ani la cea a guvernului. Anul acesta, soarta sa politică s-ar putea decide. Merkel şi-a asigurat locul în manualele de istorie; perioada sa la guvernare a devenit o eră. Cu toate acestea, politica în domeniul migraţiei va fi hotărâtoare pentru felul în care se va despărţi de cancelaria federală.

1056