Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Turcia primește o perspectivă europeană. Nu și o garanție (Deutsche Welle)

Turcia este supusă sancțiunilor economice și politice din partea Rusiei, cândva un partener de nădejde. În același timp însă, relația dintre Turcia și Uniunea Europeană pare să devină tot mai strânsă. Ankara primește însă o perspectivă, nu și o garanție din partea Europei, crede Deutsche Welle.

La prima vedere, summit-ul UE-Turcia s-a încheiat cu un succes uriaș pentru ambele părți, scrie DW. UE a acceptat să ajute financiar Turcia, care se chinuie cu refugiații de una singură, de ani de zile. În același timp, părțile au fost de acord să rezolve împreună problema refugiaților și să extindă dialogul în domeniile economie, energie și chestiuni politice.

Dacă totul merge bine, cetățenii turci nu vor mai avea nevoie de viză pentru a intra în spațiul Schengen, începând cu octombrie 2016. Prea frumos ca să fie adevărat? Probabil. Liderii europeni și-au formulat mesajul clar. Problema vizelor este strâns legată de reacceptarea refugiaților de către Turcia.

Dar aceasta este numai o perspectivă, nu și o garanție. În primul rând, Europa trebuie să se asigure că planul ca refugiații sirieni să rămână în Turcia funcționează. În momentul de față, din 2,2 milioane de refugiați, numai 14 la sută trăiesc în centre de primire. Ceilalți sunt împrăștiați prin țară și deși cei mai mulți sunt înregistrați oficial, sunt departe de a fi integrați.

Prin semnarea acestei înțelegeri, Turcia înțelege că refugiații sirieni vor deveni parte a societății lor și că vor rămâne acolo. Acum 16 ani, când Turcia a primit statutul de candidat la UE, era clar că negocierile încep, dar că acest proces va avea un final deschis. Ceea ce însemană că și dacă toate capitolele negocierilor se încheie cu bine, nu există nicio garanție că Turcia va fi acceptată în UE.

Dar faptul că UE nu vorbește direct despre democrația deficitară din Turcia, pierde credibilitate și arată că de fapt nu are intenții serioase de a integra vreodată Turcia. Dacă intenția există, atunci de ce UE lasă tot greul pe umerii Turciei și nu vorbește deschis despre valorile pe baza cărora a fost înființată?

Cu alte cuvinte, victoria acestui summit ”istoric” este numai o iluzie, dacă țelul final îl reprezintă aderarea Turciei. Dar dacă țelul este de a reduce fluxul de refugiați către Europa și de a vinde visul european electoratului turc de către premierul Ahmet Davutoglu, atunci da, summit-ul a fost un succes uriaș.

 

Turcia însă, pare să-și facă bine temele, cel puțin pentru început.

De la debutul acestei săptămâni, autoritățile turce au întors din drum circa 1300 de migtanți care aveau de gând să traverseze Marea Egee spre Grecia, scrie ziarul turc Zaman. Jandarmii turci au interceptat sirieni, irakieni, iranieni și afgani și au reținut trei traficanți, aproape de orașul Ayvacick, din provincia Çanakkale.

 

În Franța, cotidianul Le Monde se ocupă îndeaproape de Conferința de la Paris privind schimbările climatice. Și atrage atenția asupra importanței pe care Africa o capătă în acest context.

Africa a fost timp de mulți ani ținută la distanță de negocierile climatice. Prea săracă și nu prea poluantă. Dar mâine ar putea fi altfel. Fără un ajutor specific, se estimează că ar putea ajunge la sfârșitul secolului să polueze la fel precum China . În concluzie, a devenit imposibil să nu ascultăm Africa.

Exceptând câteva state petroliere, marea parte a continentului nu reclamă posibilitatea de a arde petrol și cărbune pentru a recupera din diferențele față de țările indusitrializate. Africanii sunt gata să adopte pariul opus, angajându-se către modele economice cu emisii de carbon scăzute.

Etiopia, de exemplu, cu aproape 100 de milioane de locuitori și o creștere anuală de 10%, s-a angajat să nu emită mai mlt dioxid de carbon în 2030 decât o făcea în 2010.

Dar fără solidaritate financiară din partea statelor industrializate, statele africane nu vor putea răzbi. Planul Uniunii Africane ar fi estimat la circa 250 de miliarde de dolari. Prea scump? Sunt totuși bune motive să satisfacem așteptările Africii. Primul este de ordin moral. Al doilea vizează propriul nostru interes. Fiindcă Africa ne aduce o parte a soluției la criza climatică. Tabloul corespunde la ceea ce premierul indian Narendra Modi numea justiție climatică.
 

 

Cetățenii din Hamburg au respins prin referendum proiectul candidaturii orașuui lor pentru Jocurile Olimpice de vară din 2024. Tabăra NU a câștigat strâns, cu numai 51,6%, dar a câștigat. Prilej pentru Courrier International de a privi către reacțiile presei germane pe această temă.

Ideea Jocurilor Olimpice a fost definitiv îngropată, scrie Süddeutsche Zeitung, publicație care reamintește că deja, în 2013, locuitorii din Munchen au respins candidatura orașului lor la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2022.

Având în vedere provocările anunțate de afluxul de refugiați, sentimentul de insecuritate de după atentatele de la Paris și scandalurile cu repetiție din lumea sportului, rezultatul nu pare deloc surprinzător, scrie Süddeutsche Zeitung. Iar ziarul îl pune în cauză și pe președintele CIO , germanul Thomas Bach. Planul său de reformare a CIO nu a convins, conchide publicația germană.

Frankfurter Allgemeine Zeitung notează la rândul său: Așa cum diversitatea disciplinelor și fascinația pentru sport se cristalizeză în zilele olimpice, la fel dezgustul și neîncrederea se concentrează asupra organizatorilor Jocurilor, CIO.

Și publicația Die Zeit vede în rezultatul referendumului un semn al neîncrederii justificate în instituțiile sportive. 

Revista presei internaționale 02 12 2015