Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Polonia: noul guvern și-a început actele de vandalism ( The Economist)

Revista The Economist lansează un semnal de alarmă în legătură cu evoluțiile politice din Polonia, după victoria în alegerile generale a partidului Lege și Justiție. Revista vede în primele măsuri ale noii puteri începutul unui fenomen de ”vandalizare” națională. 

Partea genială a democrației este că alegătorii pot da jos o guvernare fără a aduce prejudicii statului. Dar, uneori, un nou guvern nu se mulțumește doar să-l scoată pe cel vechi de pe scenă, ci lovește cu ciocanul însăși scena. Aceasta este îngrijorarea în Polonia.

Partidul populist Lege și Justiție a ajuns din nou la putere, după opt ani în opoziție și se grăbește să schimbe țara. A încălcat Constituția pentru a-i înlocui pe unii membri ai Curții Constituționale, numiți în timpul guvernului anterior, și-a pus fideli la conducerea agențiilor de informații, a epurat funcționarii și a revenit asupra deciziilor privind angajamentele Poloniei la Uniunea Europeană.

Când Lege și Justiție  a fost ultima dată la putere, mandatul său a fost marcat de politici  impredictibile și paranoia naționalistă; se pare că timpul nu i-a îmblânzit.

Ultima dată când a fost la putere, în 2005 - 2007, Lege și Justiție  s-a luat la trântă cu Germania și a creat o atmosferă isterică și imprevizibilă. Oficialii partidului au avansat teoria că statul polonez post-sovietic a fost  condus din umbră de aparatciki din perioada comunistă.

După ce a pierdut puterea, atunci când fostul președinte Lech Kaczynski a murit în accidentul de avion de la Smolensk, în 2010 , Partidul Lege și Justiție a susținut că Rusia a doborât aparatul. Și că Platforma Civică și liderul său, Donald Tusk, ar fi acoperit faptele.

Teoriile conspirației joacă în favoarea Partidului Lege și Justiție, mizând pe tendințele polonezilor de a se autovictimiza și pe o profundă tentație către auto-indulgență.

Faptele pot părea evidente, dar au nevoie din când în când să fie reamintite.

Prăbușirea pașnică a comunismului în Polonia a fost un triumf, nu un complot. Accidentul de avion de la Smolensk a fost un accident. Ultimii 25 de ani a transformat țara într-un puternic jucător european. Aderarea la UE a fost esențială pentru acest succes. Relațiile bune cu Germania au fost în beneficiul Poloniei, în special în privința opoziției la agresiunea rusă în Ucraina.

În vremuri normale, Europa și-ar putea permite să aștepte pentru ca Partidul Lege și Justiție să se împace cu realitatea. Noul guvern de-abia și-a început actele de vandalism. Ar putea totuși să-și corecteze cursul sau să cadă victimă proastei organizări și luptelor interne. Polonia are touși instituții care sunt capabile de a-și apăra independența. Va fi nevoie de o mulțime de timp pentru a ruina o națiune.

Cum de a fost posibil triumful electoral al Frontului Național în primul tur al alegerilor regionale din Franța? Este și întrebarea care dă titlul editorialului din cotidianul Le Monde. Și nu este vorba doar de criza refugiaților sau de terorism…

Acest val bleumarin sau, mai bine spus, brun, era de bună seamă anunțat de săptămâni întregi de sondejele de opinie . Și totuși, rămâne frapant.

Cum s-a ajuns aici? Cum de un partid reacționar și xenofob, animat, cum se spune, de o ideologie contrară valorilor Republicii, care vine cu propuneri pe cât de demagogice pe atât de periculoase poate apărea ca o soluție pentru mai mult de un alegător din patru?

Cum să putem înțelege că acest patid este în situația de a gestiona singur, destinele a aproape un sfert din populația Franței, dacă la 13 decembrie va câștiga în Nord, în Provence și în Est?
 

De câteva săptămâni, din păcate, furtunile de toamnă au adus apă la moara Frontului Național. Afluxul masiv de refugiați, mânați de războiul din Siria și Irak până la porțile Europei, apoi atentatele jihadiste din 13 noiembrie de la Paris le-au permis, mai mult ca nicodată, să facă amalgamul între imigrația dintotdeauna, criza migratorie de acum din Europa și amenințarea teroristă.

Dar răul este cu mult mai adânc. Este, fără îndoială, efectul responsabilității partidelor care s-au luptat din greu, de multă vreme, să guverneze Franța. Ele și primesc astăzi sancțiunea. Și unii și alții au eșuat în a scoate țara din marasmul în care se zbate. Nici unii nici alții nu au știut să propună un proiect de societate de natură  a restabili încrederea în atuurile sale, în coeziunea și în viitorul ei colectiv.

Alegerile legislative din Venezuela au adus opoziției liberale majoritatea în Parlamentul national. Rezultatul era așteptat, nu însă și amploarea victoriei, care a depășit toate așteptările și care zguduie serios regimul Chavist instaurat de 16 ani.

Courrier International  a realizat o privire asupra presei din regiune și a celei internaționale, după victoria opoziției venezuelene.

”Președintele Maduro a recunoscut triumful opoziției”, a titrat cotidianul venezuelean El Universal. ”Cu morala și etica ce ne caracterizează, recunoaștem rezultatele alegerilor. Constituția și democrația au triumfat”, a spus președintele Maduro într-o alocuțiune la televiziunea publică. ”Dar, a continuat el, noi suntem gata să marcăm o nouă renaștere a revoluției bolivariene”. În timp ce ziarul spaniol El Pais conchide: ”Venezuela a întors spatele chavismului”.

”Este o victorie devastatoare pentru putere”, scrie publicația electronică Tal Cual, favorabilă opoziției. Situl evocă deja una dintre primele măsuri ale noii adunări legislative, care va vota o lege de amnistie pentru prizonierii politici și îndeosebi pentru opozantul Leopoldo Lopez, condamnat recent la 13 ani de închisoare.

În pofida declarațiilor sale, președintele Maduro trebuie să facă ceva entru a întoarce cursul în favoarea sa, crede editorialistul ziarului american Miami Herald. ”Chiar dacă el ar putea recurge la o lovitură de stat de catifea , chestiunea nu va fi simplă. Cota sa de populatitate e în cădere liberă. În plus, el nu mai are petrodolarii cu care să care să cumere susținerea altor țări”.

 

 

1970