Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Donald Trump, un Le Pen al Americii( Le Nouvel Observateur)

Revista Le Nouvel Observateur găsește asemănări izbitoare între lidera Frontului Național și candidatul la investitura rebublicană pentru alegerile prezidențiale. Donald Trump tocmai a cerut ca musulmanilor să le fie interzis accesul în America.

Ambele părți ale Atlanticului plutesc pe valul xenofobiei și al simplismului, pe exasperarea americanului sau francezului zis mediu.Denunțarea țapilor ispășitori , cum ar fi imigranții sau musulmanii, se află în centrele celor două discursuri.

Ambele personalități politice susțin o viziune maniheistă, care separă societatea și lumea, esențializând numeroase categorii și preferând răspunsurile simple la probleme complicate.

Pentru ei, nu e loc de nuanțe. Ei mizează pe opoziția ”ei contra noi” , pe teama de declasare socială pe teama pierderii identității, stabilind o legătură directă între migrație și terorism.

Un alt punct comun este felul în care ei reușesc să stăpânească arta comunicării și să se folosească de mass media. Provocări, limbaj jignitor, refuzul de a accepta ceea ce ei numesc corectitudinea politică, un refuz pus în serviciul abjecției. Ei știu mai bine ca oricine să se facă înțeleși și să atragă atenția. 

În presa franceză continuă dezbaterile legate de succesul Frontului Naţional în primul tur al alegerilor regionale din 6 decembrie. Publicația Vox Europe a preluat un articol apărut pe rețeaua France Inter și semnat de cunoscutul comentator de politică internațională Bernard Guetta. Autorul afirmă că votul de duminică este ultimul episod al unui fenomen care atinge tot continentul.

Rezultatul alegerilor regionale franceze nu este doar francez. Este european deoarece nu doar în Franţa şi-a făcut loc o nouă extremă-dreapta.

În 25 de ani am ieşit dintr-un echilibru al terorii care garanta până la urmă o stabilitate liniştitoare. Am văzut apărând noi puteri a căror dezvoltare a distrus cinci secole de superioritate occidentală şi am simţit tot mai mult şocurile sângeroase ale unui islam ce îşi caută calea după opt secole de decandenţă.

Într-o lume redevenită periculoasă, europenii nu se mai simt protejaţi pentru că nu mai au Apărare iar umbrela americană se închide. Salariaţii europeni îşi văd năruită protecţia socială a cărei continuitate nu o mai garantează nimeni pentru că piaţa de capital nu mai acordă muncii aceleaşi concesii ca în timpul comunismului. Iar transformarea ţărilor emergente în uzine ale lumii exercită o formidabilă presiune asupra salariilor, dezindustrializând Europa.

Există astfel o logică a succesului noilor formaţiuni de extremă dreapta care s-au înveşmântat în apărători ai avantajelor obţinute pe vremuri şi cer închiderea frontierelor şi sfârşitul liberului schimb. Precum la începuturile fascismului italian şi ale naţional-socialismului german, naţionalismul şi angoasa socială se amestecă într-un cocktail exploziv.

Dacă nimic nu le va opri, aceste noi forţe vor duce Europa la o catastrofă economică deoarece recursul la protecţionism ar altera exporturile europene în timp ce o întoarcere la monedele naţionale ar duce statele Uniunii într-o competiţie sinucigaşă pentru cel mai slab licitator. Dificultăţile sociale nu ar fi reduse, ci multiplicate.

Există aici un pericol care trebuie oprit şi asta nu se va întâmpla decât dacă formaţiunile de stânga şi de dreapta denunţă cu adevărat şi direct nebunia acestor programe şi se unesc – nu se estompează ci se unesc – pentru a le opune majorităţi de compromis pe care le pot forma împreună, de fiecare dată când e necesar şi pe care ar vrea să le vadă apărând două treimi dintre europeni.

Revista franceză Le Point prezintă felul în care alegerile regionale franceze au fost percepute dincolo de Rin, în Germania.

Palmă, dezastru, hecatombă. Germanii nu se zgârcesc la cuvinte când comentează rezultatele regionalelor. Ei se îngrijorează și se întreabă: ce se întâmplă cu vecinii lor?

Văzută din Germania, Franța apare ca o țară morocănoasă, deprimată, incapabilă de a se reforma în profunzime, dar capabilă să se lase sedusă de un discurs populist și nationalist.

Iar germanii, care vor merge și ei la urne de aici într-un an, sunt îngrijorați. Dacă duminică Frontul Național va cuceri mai multe regiuni ale Franței, cum va merge cooperarea interregională între Franța și Germania, unde extrema dreaptă este un adevărat tabu?

”Rețetele politice ale Marinei Le Pen sunt un pericol”, spune Barbara Wessel, corespondenta la Bruxelles a Deutsche Welle, citată de Le Point. ”Comparațiile istorice trebuie luate cu precauție, dar când e vorba de istoria Germaniei e bine să sufli și în iaurt. Între Franța și Polonia, germanii sunt înconjurați de nationaliști. Sunt ei la fel de periculoși ca și fasciștii anilor 30?

Tactica este adeseori aceeași. În Franța, musulmanii servesc drept cal de bătaie, pentru că ar pune în pericol identitatea adevăratei Franțe. Trecutul este departe și totuși, asemănarea este terifiantă”.

Pentru revista Die Zeit, șansele ca Marine Le Pen să fie oprită sunt mimine, întrucât alegătorii francezi sunt alarmați de mai mulți ani de catastrofa care se anunță.

Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că, spre deosebire de accederea tatălui său în turul al doilea al prezidențialelor din 2002, succesul Marinnei Le Pan nu mai este un accident de parcurs. Franța se află de atunci încoace într-o derive de dreapta, scrie FAZ.