Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Burka trebuie interzisă în Bulgaria!” (Novinite.com)

În Bulgaria, procurorul general cere măsuri legislative pentru lupta împotriva terorismului. Iar aceasta, chiar în timp ce are loc un proces împotriva a 14 persoane acuzate de propagandă jihadistă.

”Burka nu ar trebui să fie purtată în public în Bulgaria”, a declarat procurorul-șef Sotir Tsatsarov, scrie Agenția bulgară Novinite.

Tsatsarov a făcut aceată declarație în legătură cu un proces care se desfășoară în orașul Pazardzhik împotriva a 14 persoane acuzate de răspândirea ideologiei anti-democratice și propagandă de război.

Inculpații au fost arestați în luna noiembrie a anului 2014. Se crede că unul dintre ei, Ahmed Musa Ahmed, ar avea legături cu o celulă austriacă a grupării teroriste Stat Islamic.

Anterior, anchetatorii au găsit la Ahmed Musa Ahmed imagini video și literatuă jihadistă. El mai este acuzat că a ajutat potențiali luptători jihadiști să meargă în Siria, via Bulgaria.

În Pazardzhik, unde inculpații erau activi, soțiile lor puteau fi văzute purtând burqa.

Potrivit site-ului de știri bulgar, Dnevnik Tsatsarov a afirmat că în Codul Penal nu se dă procurorilor suficientă autoritate pentru a reacționa într-un mod adecvat la cazurile de propagandă de război, care nu sunt calificate drept  "crime împotriva republicii".

Tsatsarov s-a referit, de asemenea, la dublele standarde pentru dobândirea licențelor în teologie, condițiile fiind mai stricte pentru clericii creștini și a cerut să fie aplicate condiții identice pentru toate cultele.

 

Scandalul de corupție din Brazilia escaladează  și ar putea dărâma guvernul Braziliei. Impasul politic este evident și milioane de oameni s-au antrenat în proteste pro și anti-guvernamentale. Polarizarea societății este și ea evidentă.

 

Huffington Post notează că săptămâna trecută, președintele Dilma Rousseff a suferit o lovitură puternică atunci când Partidul Mișcarea Democrată din Brazilia a ieșit din coaliția de guvernământ.

Mauricio Santoro, profesor de științe politice la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro, spune că astăzi, posibilitatea ca Dilma Rousseff  să fie pusă sub acuzare ar fi în jur de 70 la sută.

”Problema este că societatea a devenit foarte polarizată. Acest nivel ridicat de polarizare mai poate fi întâlnit în Venezuela sau Argentina, dar noi, brazilienii, nu suntem obișnuiți cu așa ceva”, spune sociologul.  

Iar susținătorii președintei Dilma Rosseff vorbesc despre  o "lovitură de stat". Acest termen este încărcat de semnificații în Brazilia, scrie Los Angeles Times.

Atunci când scriitorul Marcelo Rubens Paiva folosește cuvântul "lovitură de stat", mulți brazilieni pleacă urechea.

Tatăl său, politicianul Rubens Paiva, a fost printre sutele de oameni torturați și uciși de dictatura militară care a preluat puterea în 1964.

Bine-cunoscutul romancier face parte dintr-o minoritate vocală care insistă asupra faptului că actualul efort de a o pune sub acuzare pe președinta Dilma Rousseff nu este altceva decât o altă lovitură de stat.

Între 1930, când când a avut loc prima lovitură de stat, și 1985, când dictatura s-a desființat, au existat, adunate, doar două decenii de guvernare democratică.

Joi a fost chiar a 52-a aniversare a ultimei lovituri de stat. Printre victimele torturii regimul militar s-a aflat și un tânăr din familia Rousseff.

În timp ce mii de susținători ai președintei au ieșit în stradă pentru a denunța o lovitură de stat, un sondaj recent a arătat că 68% dintre brazilieni sunt pentru punerea ei sub acuzare.

"Și în 1964, lovitura de stat a fost susținută de majoritate", a spus scriitorul Marcelo Rubens Paiva.

 

Cea de a doua națiune, după Siria, furnizoare de refugiați pe ruta Mediteranei este Eritreea. Reporterul cotidianului catolic francez La Croix s-a întâlnit cu unii dintre cei care se îndreaptă chiar acum spre Europa.

Acești refugiați , care fug de dictatura din țara lor, se întâlnesc la Addis-Abeba, capitala Etiopiei. Acesta e un punct nodal, de unde se despart mai multe drumuri spre țările occidentale, care încă mai au politici de primire a refugiaților.

Reporterul l-a vizitat pe Hagos, în camera de zece metri pătrați pe care o împarte cu alți patru prieteni din Eritreea.

Ei așteaptă "sezonul", adică cele mai bune zile pentru a putea traversa Marea Mediterană.

Hagos vorbește despre pericolele acestei călătorii: "Trebuie să treci prin Sudan, să ajungi în Libia și  de acolo până pe coastă unde trebuie să găsești  un traficant”.

Aventura poate dura una până la trei luni, în funcție de riscuri. Trebuie să îi eviți pe "oamenii deșertului” care te pot răscumpăra, te pot vinde către Daech sau te pot reduce la sclavie.

De-a lungul călătoriei lor, ei vor aștepta, în bănci din orașele sudaneze sau libiene, transferuri de la rudele instalate deja în Europa sau Statele Unite ale Americii. "Sunt necesari 6.000 până la 8.000 € pentru a traversa deșertul și apoi marea. Și nu există nici o garanție a succesului", spune Hagos.

De la obținerea independenței, în 1993, smulsă după treizeci de ani de război cu Etiopia, Eritreea rămâne una dintre cele mai închise țări din lume.

Toți bărbații, uneori chiar înainte de majoritat, sunt încorporați, fără a putea vreodată reveni pe deplin la viața civilă.

5000 de eritreeni fug în străinătate în fiecare lună, în ciuda interdicției formale de a ieși din țară înainte de vârsta de 50 de ani.

Ei sunt a doua cea mai mare populație, după sirieni, care traversează Mediterana.

Înaltul Comisariat pentru Refugiați estimează numărul acestora la 360.000 la nivel mondial, la o populație de 6,3 milioane.

Creștinii reprezintă 50% din eritreeni - 30% sunt ortodocși, 13% catolici și 7% protestanți. Musulmanii suniți alcătuiesc cealaltă jumătate a populației.

Relațiile cu Etiopia sunt inexistente, după conflictul  militar care ar fi făcut între 54 000 și 137 000 de victime.