Scandalul Panama: Perdanții sunt miliardele de oameni de pe planetă (Newsweek)

Unele ziare l-au indicat pe Sigmunder Gunlaugsson, deja fostul prim-ministru al Islandei, drept "prima victimă a documentelor Panama".

Dar experții și organizațiile de caritate avertizează că jocul cu evaziunea nu implică doar elitele. Adevăratele victime, sunt, fără să știe, miliardele de oameni din întreaga lume "Este un abuz la adresa drepturilor omului", spune John Christensen, director si co-fondator al organizației Justice Network din Marea Britanie: "Victimele – spune el pentru Newsweek - sunt oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. În cazul în care cei bogați și puternici plătesc un impozit mai mic, atunci restul vom  sfârși prin a plăti mai mult. Și există dovezi, să ne uităm doar la ceea ce s-a întâmplat în Marea Britanie. Cei bogati au devenit mai bogați și cei săraci, mai săraci. Așa că vom putea vedea o creștere a TVA-ului și am pierde mult din serviciile publice. "

Însă scandalul nu va schimba prea multe în lumea marii finanțe, crede ziarul liberal slovac Vecer.    

”În paradisurile fiscale,  o mână spală pe alte și politicul, capitalurile. Aceasta este o coaliție puternică, care se străduiește să mențină paradisuri fiscale, chiar dacă liderii politici proclamă hotărârea lor de a le elimina".

Iar ziarul austriac Wirtschaftsblatt crede că de acum înainte, aceste inginerii financiare vor fi și mai greu de detectat.

"Amploarea datelor relevate de documentele Panama este impresionantă. Cu toate acestea, știm deja că investigarea unui asemenea număr de dezvăluiri senzaționale nu va reuși. Acum, cei care își ascund în mod ilegal banii vor ști cum să-i aștepte după colț pe avertizori”.

Documentele arată că cei bogați au creat un univers paralel, spune cotidianul economic portughez Jornal de Negócios:

"Dezvăluirile sunt alarmante, pentru că subminează fundamentele societății așa cum o știm astăzi. Dar, de asemenea, deoarece demonstrează că lacomia a devenit o adevărată pandemie. Și, în sfârșit, pentru că arată modul în care ei înșiși dețin puteri ale lumii, sunt deasupra legii. Singura cale de a opri aceste practici ar fi de a elimina o dată și pentru totdeauna aceste  tentații, adică paradisurile fiscale. "

Și totuși, ar fi greșit dacă i-am bănui la grămadă pe cei bogați. Frauda nu este apanajul bogaților, este de părere ziarul conservator german Die Welt.

"Delincvenți sunt la toate nivelurile de venit, dar cei mai mulți, probabil, preferă să-și îndeplinească în mod corect obligațiile, mai degrabă decât să trăiască în teama constantă a unui audit fiscal. Mai mult decât atât, în multe cazuri, fundațiile create de anumite companii servesc pur și simplu pentru a proteja viața privată, inclusiv achiziționarea și gestionarea prin aceste fundații a unor proprietăți precum iahturi, pachete de acțiuni sau alte bunuri, făcând ca valori substanțiale să rămână anonime. În Germania, mai mult decât în ​​altă parte, gelozia  față de cel bogat poate justifica un asemenea tip de discreție”.

Și mergem în Rusia. Ocupate cu așa-numitele „Panama Papers”, mediile de informare internaționale reacționează lent sau deloc la un anunț important făcut la Moscova în urmă cu două zile, scrie corespondentul Europei Libere.

Arhivele de stat ruse, celebre sub denumirea prescurtată Rosarhiv, au fost trecute din nou sub administrația directă a președintelui statului, Vladimir Putin. O măsură cu consecințe deosebit de importante pentru cercetările istorice în curs și viitoare despre sistemul sovietic și istoria epocii comuniste.

Era o măsură previzibilă, chiar așteptată, dată fiind demiterea recentă din funcție a lui Serghei Mironenko, directorul,  timp de 24 de ani, al Arhivelor de Stat Ruse, „vînat”, s-ar putea spune de conservatorul ministru al culturii Vladimir Medinski.

Pentru comentatorii ruși, așa cum  scria și cotidianul Moscow Times  , „ieșirea din scenă a lui Mironenko marchează sfîrșitul unei ere.. Sosirea sa a avut loc pe fundalul exploziei de deschidere ce a măturat Uniunea Sovietică; el pleacă acum pe fundalul temerilor că un Kremlin, pe zi ce trece mai naționalist și autoritar, caută să suprime adevărurile neconfortabile din istoria rusă și sovietică”.

După cum amintește un istoric citat de Moscow Times, la venirea la putere a președintelui Vladimir Putin în anul 2000, atitudinea față de rolul arhivelor la Kremlin s-a modificat din nou în sens restrictiv. „Kremlinul a început să anunțe de la o zi la alta - spune Nickolai Petrov - că Rusia (și URSS-ul) au avut perioade de istorie luminoase și altele întunecate și că nu este nevoie de o axare pe cele întunecate”. Bătălia eroică împotriva naziștilor a fost readusă în centrul atenției de propagandă, ca un simbol pentru Rusia și o justificare a regimului sovietic.

Numirea lui Vladimir Medinski la Ministerul Culturii în 2012 a fost un pas mai departe, pentru el „adevărul istoric nefiind important... ”Trebuie să ne referim la faptele istorice din cursul războiului la fel cum Biserica se referă la viețile sfinților”, spunea el.

Oricum, Rusia este țara unde mulți istorici trebuie să recurgă la tribunal pentru a obține documente de la sfîrșitul anilor 1940, unde rezultatele anchetei din 1990 referitoare la masacrul de la Katyn au fost din nou clasificate secrete, unde numeroase documente referitoare la politica externă sovietică rămîn în continuare secrete. La fel ca și mărturiile despre felul în care Armata Roșie și-a consolidat controlul asupra Europei de Răsărit după cel de-al Doilea Război Mondial. Sau documentele despre sprijinul acordat grupărilor teroriste din Orientul Mijlociu și America Latină.