Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Polonia: cel mai mare protest din era postcomunistă (Le Parisien, New York Times, Le Temps)

Presa internațională remarcă faptul că la sfârșitul săptămânii trecute a avut loc la Varșovia cea mai mare demonstrație de protest pe care Polonia a văzut-o de la căderea comunismului. Aproape un sfert de million de oameni au ieșit pentru a protesta față de politica guvernului conservator, cerând respectarea statului de drept și menținerea parcursului european al Poloniei.

Ziarul francez Le Parisien scrie că  demonstrația a avut loc după ce joi, mai multe partide de opoziție poloneze au anunțat crearea unei coaliții susținute de mișcarea civică KOD,  "Libertate, Egalitate, Democrație", pentru ”a apăra statul de drept în Polonia și locul ei  în Uniunea Europeană ".

Comisia Europeană a angajat împotriva Varșoviei o procedură fără precedent pentru a verifica statul de drept, iar Comisia de la Veneția, un organism consultativ al Consiliului Europei, a solicitat cu tărie să se respecte deciziile Curții Constituționale,  însă fără prea mari rezultate.

Le Parisien reia și declarația lui Jaroslaw Kaczinsky, șeful partidului de guvernămâne, Lege și Justiție, potrivit căruia manifestația nu constituie un motiv de îngrijorare.

Pentru New York Times, demonstrația arată diviziunea gravă din societatea poloneză, între cei care doresc o integrare mai profundă a Poloniei în Europa și cei care cred că statutul de membru al Poloniei în Uniune îi afectează suveranitatea.

Ziarul elvețian Le Temps scrie că în același timp, în capitala Poloniei a avut loc și o contramanifestație a activiștilor catolici conservatori, la inițiativa unei organizații naționaliste. Manifestația a criticat prezența Poloniei în Uniunea Europeană și ceea ce vorbitorii au numit ”Diktatul de la Bruxelles”. Participarea a fost de circa 2500 de persoane.
 

Este presa străină obsedată de religia lui Sadiq Khan? Iată întrebarea pe care o pune ziarul francez Liberation reluând, de fapt, o dezbatere din presa britanică.

 

Este, într-adevăr, și întrebarea legitimă pe care ziarul The Guardian o lansa cu câteva ore înainte de anunțarea victoriei lui Sadiq Khan. Ziarul acuza de fapt presa străină că se concentra doar pe faptul că Sadiq Khan este un musulman, neglijând programele politice oferite de candidați.

În primul rând, pentru că programele celor doi candidați principali, conservator și laburist, nu au fost foarte diferite. Zac Goldsmith și Sadiq Khan, au promis fiecare politici pentru creșterea ofertei de locuințe, chirii moderate, ambele s-au opus expansiunii aeroportului Heathrow, sau au promis reducerea prețurilor deja astronomice la transportul public, ambii au propus reducerea poluării, cu accent pe trasee pentru biciclete.

Financial Times notează la rându-i că Sadiq Khan este "primul primar musulman al unei mari capitale europeane”. Sadiq Khan însuși nu a ezitat să revendice simbolul candidaturii sale în discursurile sale de campanie. El a insistat pe povestea frumoasă a fiului unui șofer de autobuz provenit din Pakistan, reamintind că "imposibilul a fost făcut posibil de londonezi", așa cum a spus în discursul său de la anunțarea rezultatelor.

Ziarul francez Liberation reamintește că la momentul alegerilor de la Paris, din martie 2014, presa britanică și din alte țări a subliniat mai mult decât presa franceză originile sale spaniole ale învingătoarei, Anne Hidalgo, dar și faptul că este femeie.

Deci da, londonezii nu l-au ales pe Sadiq Khan pentru că e musulman. Ei au votat pentru el deoarece este laburist. Pentru că Londra este un oras care se înclină spre laburiști. Pentru că într-un astfel de oraș cosmopolit, Sadiq Khan susține o linie pro-europeană, în timp ce Zac Goldsmith este în favoarea Brexitului. În cele din urmă, pentru că Sadiq Khan susține moderația și  deschiderea (a votat pentru căsătoria pentru toți).

Într-un moment în care respingerea celuilalt, pe motiv că e străin și "diferit" domină tot mai mult, în care se manifestă tot mai des tentația izolaționismului, simbolul alegerii unui fiu  de imigranți musulmani pakistanezi, născut într-un cartier popular din Londra, merită să fie evidențiat, scrie Liberation.

 

Papa Francisc a primit la sfârșitul săptămânii trecute Premiul Carol cel Mare, pe care în fiecare an, orașul Aachen îl oferă, în numele Uniunii, unei personalități care a contribuit în mod deosebit la construcția europeană. Presa de pe continent comentează semnificațiile evenimentului.

 

Poate fi semnul unui nou început, crede ziarul italian La Repubblica

"Criza refugiaților are consecințe  mai profunde decât criza economică. ... Pentru că trezește demoni vechi care atacă înseși fundamentele Europei: principiul solidarității, cel al punerii în comun a suveranităților sau valorile umane, pe care în mod eronat le credeam dobândite definitiv, de zeci de ani. La reuniunea de la Roma, ultimele forțe politice care continuă să apere cu mândrie aceste valori sunt încă gata să lupte împotriva populismului în creștere. Poate fi un semn de o moarte lentă, dar, de asemenea, un nou început, după cum  a cerut și Papa. O renaștere pare acum dificilă, dar e inevitabilă”.

”Papa a devenit o busolă morală”, remarcă ziarul francez cu profil economic Les Echos. Și aceasta, într-un moment în care liderii europeni bat recorduri ale lipsei de popularitate.

După ce a primit premiul, Papa le-a cerut liderilor europeni  să lucreze pentru a "construi poduri și dărâma ziduri." "Ce s-a întâmplat cu tine, Europă umanistă, leagănul drepturilor omului, al democrației și al libertății?", a spus  Papa, dând tonul provocării. "Visez la o Europă în care a fi un migrant nu este o crimă", a adăugat suveranul pontif.

În timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung vede în premiul acordat Papei un apel disperat al proeuropenilor la profetul de la Sfântul Scaun. ”Scopul este de a se realiza ceea ce nu a fost posibil cu premianții Schulz, Tusk și Juncker în anii anteriori. Papa trebuie să evidențieze că lumea are nevoie de o Europă unită și puternică”.