Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce francezii se opun unor reforme acceptate în alte state? (Il Sole 24 Ore)

greve.jpg

Image source: 
AFP

În Italia, ziarul Il Sole 24 Ore se întreabă de ce Franța se arată atât de rezistentă la măsurile de flexibilizare a piețelor, comparativ cu multe alte state din Europa. De ce, în timp ce alte state au aplicat deja aceste reforme, sindicaliștii francezi se luptă la stațiile de benzină?

Pe de o parte, spune ziarul italian, avem imaginea Greciei, unde  s-a decis accelerarea privatizărilor,  creșterea impozitelor indirecte, precum și un mecanism de "tăiere automată”  care va reduce orice buget ce depășește cadrul stabilit de creditorii țării.

De cealaltă parte, avem imaginea unei Franțe luată ostatică de pretențiile scandaloase ale unor sindicate care pretind retragerea Codului Muncii.

Dar nu numai Grecia ci și  Portugalia, Spania, Italia și Irlanda au făcut același lucru.  Și înainte de ele, Germania. Și atunci, se poate ca doar Franța să reziste?

Între timp în Franța, ziarul Le Figaro se întreabă ce va face dreapta, în caz că va veni la putere, dacă aceste modificări, pe care le numește generic ”mini-legea El Khomri”, după numele ministrului care a inițiat-o, au provocat un asemenea scandal? Căci ”între proiectul susținut de candidații republicani și cel al socialiștilor e o diferență ca între cel mai înalt vârf din Himalaya și cel mai însemnat delușor din Bretagne”.

Candidații republicani, crede Le Figaro, au un an la dispoziție pentru a explica metodic ceea ce  propun. Opinia publică și-a dat seama deja că proiectul lor nu este tocmai o cale bătută cu petale de trandafiri. Cu toate acestea, candidații republicani îi depășesc lejer în sondaje pe cei ai lui François Hollande. Acest lucru este încurajator. Se pare că francezii ar spune ”da” acestei terapii de șoc, singura modalitate de a scoate țara din șanț.

 

După moartea Mullahului Mansour, liderul taliban ucis de o dronă pe 21 mai, unii comentatori critică politica americană a asasinatelor chirurgicale. Criticii avansează  ideea că aceste asasinate nu servesc, de fapt, la nimic, scrie Courrier International citând mai multe publicații de peste Ocean.

"Un pas important". Așa a descris Barack Obama moartea  Mullahului Akhtar Mansour. Dar pentru presa americană, lucrurile nu sunt chiar atât de clare.

"Acesta este un pas important pe un drum care merge nicăieri", scrie  revista Foreign Policy. "Am trecut deja prin această etapă, de zeci de ori", continuă publicația, făcând referire la anunțurile uciderii unor teroriști de prim rang, precum lideri ai Daech, ai milițiilor somaleze sau înalți responsabili din al-Qaida. ”Cu toate acestea, nici una dintre aceste organizații nu a fost eliminată, iar talibanii au devenit mai puternici de la moartea Mullahului Omar, în 2013”.

”Oare asasinatul va facilita o soluție diplomatică în criza afgană?”,  se întreabă The Christian Science Monitor. Analiștii chestionați de revistă spun că mullahul Mansour a contribuit la blocarea discuțiilor dintre talibani și autoritățile afgane.

Washington Post scrie însă că "șeful taliban nu era singurul obstacol în calea unei soluții în Afganistan. Și, în orice caz, nu cel mai important. De exemplu, un obstacol mai mare este chiar reticența președintelui Obama de a oferi un sprijin adecvat armatei afgane ".

Dar cine este noul lider al talibanilor? Presa din regiune încearcă să-i facă un portret, iar ideea generală este că liderul se schimbă, dar organizația merge mai departe. 

Haibatullah Akhundzada, un profesor din Kandahar, "este un om în vârstă, pe care însuși mollahul Omar, fondatorul mișcării talibanilor, l-a avut profesor si l-a respectat foarte mult", spune The  Afganistan Times, preluând un corespondent local al rețelei tv Al-Jazeera.

"El a fost printre favoriții la succesiune, datorită trecutului său religios”, scrie ziarului pakistanez Express Tribune. Mollahul conduce o Madrassa [școală islamică] și mulți  dintre insurgenți îl consideră un profesor ". El a condus, de asemenea, și sistemul judiciar din Kandahar, atunci când talibanii au fost la putere (1996-2001) .

 Însă alegerea noului mullah nu a fost lipsită de tensiuni.

Au mai existat  și alte personalități care ar fi putut revendica poziția, scrie ziarul pakistanez Dawn: Sirajuddin Haqqani, de departe mâna dreaptă a mullahului Mansour,  conduce o rețea responsabilă pentru multe atacuri date în Kabul în ultimii ani. Apoi, Mohammad Yacoub, însuși fiul mullahului Omar. A fost și  Mullahul Akhundzada, cunoscut pentru pozițiile sale agresive împotriva guvernului afgan și a trupeleor străine aflate încă în țară.

Dar, după cum scrie ziarul pakistanez The Daily Times, numirea lui Akhundzada "ar putea genera răzvrătiri ale unor facțiuni talibane, în timp ce alegerea lui Mohammad Yakoub ar fi întrunit consensul în mai mare măsură”.