Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Donald Trump, candidatul preferat al Moscovei (Der Spiegel)

kiss_france24.jpg

Image source: 
France24.com

Un graffiti pe un perete din Vilnius, capitala Lituaniei îi arată pe Donald Trump și pe Vladimir Putin într-o... îmbrățișare călduroasă, a la Brejnej și Honecker, foștii lideri comuniști sovietic respectiv est-german. Desenul are tâlcul lui, scrie Der Spiegel.

De luni de zile, Donald Trump este considerat la Moscova „candidatul Kremlinului”, preferatul președintelui Vladimir Putin, arată o  analiză a săptămânalului german Der Spiegel preluată de publicația electronică europalibera.org.

Trump vorbește admirativ despre Putin, îl vede drept un lider „puternic”, în timp ce la Moscova, Vladimir Putin crede că Donald Trump este „inteligent, chiar briliant și talentat”. Atâtea schimburi de complimente, constată saptămânalul „Der Spiegel”, neliniștesc fostele țări comuniste, în special statele baltice, astăzi membre în NATO și UE.

Ce ar putea aduce o președinție Trump pentru NATO? Candidatul republican crede că Alianța trebuie să-și reducă activitatea. Iar dacă țările europene vor mai multă siguranță, cum cer cele din flancul estic al Alianței, atunci „să plătească”. Donald Trump nu înțelege nici de ce Statele Unite s-ar preocupa atâta de criza din Ucraina. Este „problema țărilor europene”. Tensiunile din relațiile cu Rusia trebuie să dispară, așa că Trump a promis că odată instalat la Casa Albă va căuta și va găsi „subiectele care ne unesc”. Cum ar fi Siria, pentru că Trump declară că sprijină „100%” intervenția rusească.

Afinitatea dintre cei doi nu este greu de explicat, crede Fiodor Lukianov, expert în politică externă de la Moscova, redactorul publicației Russia în Global Affairs. „Lui Putin îi plac oamenii direcți, care nu se țin de regulile corectitudinii politice”.

În plus, cei doi au un adversar comun: Hillary Clinton.

Ea este mai antipatizată în Rusia decât Barack Obama. Ea este cea care, încă din 2012 i-a reproșat președintelui Putin că vrea să refacă Uniunea Sovietică. După anexarea forțată a peninsulei Crimeea în martie 2014, Hillary Clinton a făcut paralele între acțiunea lui Putin și politica lui Hitler.

Dar prin tonul adoptat, Trump se deosebește și de majoritatea elitei republicane. Fostul candidat la președinție, Mit Romney, consideră Rusia drept „cel mai mare rival politic al Statelor Unite”, iar fostul candidat republican la președinție, John McCain, acuza recent administrația de la Kremlin că „folosește criza refugiaților ca o armă” împotriva Occidentului.

 

 

Presa europeană comentează urmările evacuării taberei de refugiați de la Idomeni, de la granița greco-macedoneană. Va funcționa politica descurajării? Se întreabă comentatorii.

Așa cum scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung : "Condițiile de viață ale migranților în Idomeni nu au putut lăsa pe nimeni indiferent. Dar chiar și așa, fotografiile și rapoartele din tabără nu au reușit să o aducă încă odată pe Angela Merkel în situația de a pune mila înaintea dreptului. Idomeni marchează trecerea de la un management haotic și aproape fatalist al crizei refugiaților către o politică de imigrare ordonată, care poate părea insensibilă dar care trebuie să conțină elemente de prevenire. Mesajul e clar: imigrația ilegală pe ruta balcanică  spre Austria și Germania se oprește în noroi, la granița cu Macedonia", conchide FAZ.

Pentru ziarul El Periódico de Catalunya, Idomeni reprezintă însă imaginea eșecului Europei.
 

"Europa și-a îngropat demnitatea la Idomeni. Idomeni simbolizează renunțarea Europei la principiile sale fondatoare. Tabăra a fost înființată în 2014, în mod spontan, iar Grecia, afectată de criza economică uriașă, a trebuit să o gestioneze singură. Din fericire, Grecia a putut conta pe ajutorul neprețuit al mai multor ONG-uri. "

Însă Idomeni a afectat economia Greciei, scrie ziarul grec cu profil economic Naftemporiki:

"Închiderea căii ferate a fost o lovitură grea pentru companiile de import-export. A trebuit ca mărfurile să treacă prin Bulgaria, ceea ce a întârziat livrările. Costurile suplimentare sunt de aproximativ 7 000 până la 10 000 de euro pentru fiecare tren cu marfă. Blocarea punctului vamal de la Idomeni a afectat, de asemenea, poziția geostrategică a portului Pireu, dar și portul din Salonic", mai notează ziarul de afaceri grec.

 

Și mergem în Tadjikistan, unde  referendumul constituțional din 22 mai a deschis calea către nașterea unei dinastii politice.  
După cum scrie revista Courrier International, 94% dintre alegători au fost de acord ca președintele Emomali Rahmon, de 64 de ani, liderul Tadjikistanului din anul 1994, să aibă de acum înainte un număr nelimitat de mandate.

Publicația rusă Vzgliad scrie că Rahmon se bucură oricum de titlurile de "fondator al păcii și al unității națiunii” precum și de ”lider al națiunii" , titluri acordate în 2015, de către Parlament. Tot Parlamentul a conferit imunitate președintelui și familiei sale. Mai mult, Rustam Rahmon, de 29 de ani, deja activ în politică, ar putea candida la funcția de președinte în 2020. Sora sa, Ozoda, de 38 de ani, ocupă funcția de director al Administrației prezidențiale.

Acest fenomen "nu este în mod specific tadjik", deoarece, în afară de Kârgâzstan, "toate țările din Asia Centrală  au adoptat acest model de a lăsa puterea moștenire".

Președintele tadjik "pierde contactul cu realitatea și se îndepărtează tot mai mult de principiile democratice", regretă site-ul rusesc Fergananews, specializat pe Asia Centrală. ”Corupția, colapsul economic, șomajul, emigrarea masivă economică în Rusia, datoria colosală publică, sărăcia "-  iată probleme pe care guvernul Rahmon nu a reușit să le rezolve în douăzeci de ani cât s-a aflat la putere.