Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Jens Stoltenberg: Istoria ne arată că democrațiile au produs cele mai puternice alianțe (Der Spiegel)

stoltenberg_0.jpg

Image source: 
RFI

Cu mai puțin de o lună înaintea summitului de la Varșovia, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a acordat un interviu revistei germane Der Spiegel. Care au fost principalele afirmații?

Mai întâi, secretarul general a afirmat că pentru summit-ul NATO de la începutul lunii iulie la Varșovia, personalul de planificare militară a propus trimiterea de unități de dimensiunea unui batalion pentru statele membre din partea de est a alianței. Iar aceste contingente ar putea fi consolidate rapid în caz de urgență. Deja, forța de reacție rapidă a NATO a fost triplată ca mărime, până la 40.000 de militari.

El a precizat însă că esențială este rapiditatea dislocării trupelor în caz de urgență și că nu vor fi amplasate unități de luptă substanțiale în zonele estice ale alianței. ”Planurile noastre sunt oricum sub pragul stabilit de Actul Fondator Rusia-NATO”, a precizat Stoltenberg.

Jurnalistul de la Der Spiegel a remarcat că Alianța se confruntă cu provocarea de a avea 28 de state membre care trebuie să fie de acord. În timp ce în Rusia, doar o singură persoană ia deciziile: Vladimir Putin.

Stoltenberg a răspuns însă că, atunci când este necesar, NATO poate lua decizii foarte repede. ”Gândiți-vă la misiunea noastră în Marea Egee, pentru care germanii au făcut presiuni mari. Am luat decizia în câteva zile, iar navele noastre au fost la locul stabilit în termen de 48 de ore. Este o dovadă de tărie, nu de slăbiciune, faptul că NATO este o alianță de 28 de societăți deschise, transparente și democratice. Istoria ne arată că democrațiile au produs cele mai puternice alianțe militare”.

Dar, a spus redactorul de la Der Spiegel, sondajele de opinie arată că 60 la sută dintre germani nu doresc să riște un război cu Rusia, în scopul de a-și apăra alți parteneri NATO. Este opinia publică din Germania, o problemă pentru NATO?

”Pentru mine, în calitate de secretar general al NATO, este important că alianța a demonstrat că ia decizii care pot fi apoi puse în aplicare, a răspuns, diplomatic”, Jens Stoltenberg.

”Ce fel de răspuns ar trebui să dea Alianța războiului informațional pe care Moscova îl conduce împotriva Occidentului?”, a întrebat redactorul.  

”Reacția noastră la propagandă nu poate fi propaganda”.

”Atunci, ce?”

”Adevărul. Sunt 100 la sută convins că o societate deschisă ca cea a Germaniei va fi în cele din urmă capabilă de a răspunde prin fapte la propagandă”, a afirmat Stoltenberg.

 

Elvețienii au respins duminică proiectul venitului universal, cu o majoritate clară. Însă ziarul Liberation crede că acesta nu este nici pe departe sfârșitul ideii.

Să fie acesta eșecul final? Cu siguranță, nu. Treptat, ideea a prins. Iar simplul fapt că un număr suficient de cetățeni au dorit să supună ideea unui referendum național este deja un pas pe un drum lung. Să ne amintim conținutul proiectului: este vorba de a se plăti, fără nici o condiție, tuturor cetățenilor unei țări, o alocație lunară fixă, cu o valoare în jurul salariului minim.

Promotorii acestei "reforme revoluționare" consideră că într-o societate relativ prosperă și civilizată, fiecare cetățean participă la comunitatea națională, indiferent de ce face sau nu face (cu excepția lucrurilor ilegale, firește).

Obiecția care vine în mod natural este că sistemul ar costa mult prea mult și ar încuraja lenea, mama tuturor viciilor. Dar, înainte de a examina părțile rele, să evidențiem imensul avantaj al reformei: înlătură sărăcia. Apoi, ar îmbunătăți echilibrul de putere între angajați și angajatorii care ar propune o muncă grea pentru o sumă mică.

Argumentul financiar pare mai puternic. Dar acesta nu ia în considerare, în actele sale de acuzare, costul prestațiilor sociale care evident s-ar topi în noua alocare.

Cât despre riscul de lene, aceasta nu s-a dovedit. Venitul de bază a fost deja testat pe o scară mică. În aceste teste "in vivo" , procentul beneficiarilor care aleg să nu facă nimic este minim. În schimb, aceleași experimente arată că stresul cauzat de pierderea locului de muncă sau de insecuritatea economică scade semnificativ. Ceea ce reduce în mod proporțional incidența unor boli sau înclinația spre criminalitate.

În ceea ce privește paradoxul de a plăti venituri suplimentare unor oameni bogați sau foarte bogați, el dispare dacă ne amintim că impozitul pe venit permite statului să recupereze cea mai mare parte.

Utopia este mult mai mică decât s-ar putea crede. Faptul că elvețienii au discutat chestiunea, că norvegienii au în vedere o consultare sau că orașul Utrecht din Olanda este interesat să testeze ideea, ar trebui să-i îndemne pe sceptici la reflexie.

Și de ce n-am putea experimenta aceasta aici și acum, într-un oraș din Franța? Testat pe câteva zeci de mii de francezi, sistemul va arăta toate defectele și beneficiile sale. Ar fi o mișcare îndrăzneață.

 

Și, în sfârșit, un documentar al televiziunii germane ARD îl acuză pe ministrul rus al sporturilor de implicare directă în sistemul de dopaj al sportivilor, transmite europalibera.org.

Televiziunea germană ARD, prima care a dezvăluit amploarea dopajului în Rusia, spune că ministrul rus al Sporturilor, Vitali Mutko, a fost implicat direct în ocolirea interdicțiilor și acoperirea trișărilor. ARD spune că are documente care demonstrează că Mutko a acoperit picarea unui test antidoping de către un fotbalist. Atletismul rus se confruntă cu o criză majoră, ca urmare a unui raport dat publicității la sfârșitul anului trecut, care dezvăluia existența unui „dopaj organizat” în Rusia și care a dus la suspendarea sportivilor ruși de la competițiile internaționale.

Oficialul rus a reacționat, declarând că scopul documentarului ar fi să influențeze Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism (IAAF), care va decide, pe 17 iunie, dacă atleții ruși pot participa la Jocurile Olimpice de la Rio.