Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Haosul lumii multipolare (Le Nouvel Observateur)

trump.jpg

Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidențiale americane, în timpul unui miting electoral la Las Vegas, 18 iunie 2016.
Image source: 
John Gurzinski/AFP

Bun venit în epoca haosului multipolar! Iată urarea pe care ne-o adresează publicația franceză le Nouvel Observateur. Lumea a devenit un loc mai periculos și mai violent ca niciodată, constată revista franceză.

O trăsătură a noii lumi este dată de "rebeliunea" perdanților globalizării economice: clasa muncitoare și o parte din clasa de mijloc. Această realitate este izbitoare în SUA și Marea Britanie, vârfurile de lance ale globalizării, în care victimele externalizării și precarizării nu înțeleg de ce suferă consecințele unui sistem condus chiar de țările lor.

O altă realitate este că marile economii emergente încetează a mai fi emergente. De la începutul noului secol, creșterea țărilor emergente mari, țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) a susținut de fapt creșterea la nivel mondial, ridicând sute de milioane de oameni din sărăcie, și dând naștere la o nouă entitate geopolitică.

Dar Brazilia se află în recesiune și criză politică, Africa de Sud ia aceeași cale, Rusia la fel, China încetinește ...
BRICS nu a devenit, de fapt, un bloc consistent, care să poată ajuta la modelarea lumii.

Avem apoi o  lume multipolară, dar fără Europa. La sfârșitul Războiului Rece, când SUA a apărut ca singura superputere, europenii, și mai ales francezii, au pledat pentru o lume multipolară, cu convingerea fermă că Uniunea Europeană ar fi unul dintre stâlpii acesteia.
Două decenii mai târziu, Europa  se află în dezordine și riscă să fie doar o piață, sau mai rău, doar o destinație turistică, fără a mai lua parte la progresul lumii.

În sfârșit, relațiile de forță încep iarăși să-și spună cuvântul pe plan internațional. Tensiunile generate de Rusia la granițele Europei,  situația de confruntare din Marea Chinei de Sud, războaiele fără speranță în Orientul Mijlociu reclamă un adevărat lider la nivel global. Trăim acum într-o lume fără jandarm, nici instituțional, așa cum ar fi fost Organizația Națiunilor Unite, și nici auto-proclamat ca Statele Unite.
 

Să fie  aceasta marca noii ere? Iată un subiect major pentru un an-cheie, cu alegerile din Statele Unite, Franța și Germania.

 

O viziune rusă asupra relațiilor internațiopnale. Este ceea ce ilustrează articolul  din publicația Newsweek, semnat de MaximTrudoliubov, expert în relații internaționale și redactorul șef al ziarului independent online Vedomosti. Concluzia: Rusia are tot interesul de a submina coeziunea alianțelor de tip NATO sau Uniunea Europeană.

Moscova și Washington par să fie gata pentru cooperare militară în Siria. Moscova și Ankara  încep să peticească relația lor. Și Moscova și Helsinki au discutat  despre securitatea reciprocă. Sunt tot atâtea indicii privind normalizarea relațiilor dintre Rusia și Occident.

La baza acestor vești liniștitoare stă, de fapt, criza economică din Rusia. Cheltuielile de apărare ale Rusiei, care au crescut constant în ultimii 15 de ani, nu vor mai crește. Vor rămâne în acest an la 3,8 la sută din produsul intern brut, la fel ca în 2015, ceea ce, de fapt, înseamnă o scădere în termeni reali.

La începutul acestei săptămâni, guvernul rus a propus să înghețe cheltuielile publice globale federale, în termeni nominali, la nivelul de 15.78 miliarde ruble pe an. O înghețare a cheltuielilor care, de fapt, iarăși înseamnă o scădere în valoare reală.

Este însă de observat că Rusia accentuează dialogul cu anumite țări și nu cu blocuri, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO.

Uniunea Europeană este văzută la Kremlin ca un bloc în declin, o entitate slăbită de Brexit și de alte tendințe centrifuge ale statelor membre.
 

Relația cu NATO este încă în curs de redefinire, iar în prezent se află la punctul de îngheț. Rusia nu vede în NATO un partener în rezolvarea problemelor reciproce sau europene. Rusia se folosește de alte căi, cum ar fi formatul Normandia sau Grupul Internațional de Sprijin pentru Siria.
 

Din punct de vedere militar, Rusia este slabă  comparativ cu NATO și nu există vreo perspectivă ca aceste discrepanțe să fie depășite prea curând.
 

Dar Rusia se găsește foarte clar în avantaj comparativ cu fiecare dintre vectorii bilaterali pe care îi abordează. Așa că ofertele separate sunt binevenite în raport cu anumite țări, mai degrabă decât cu Alianța transatlantică luată ca întreg.
 

Scutul american antirachetă are o replică și în Coreea de Sud, în contextul amenințărilor dinspre nordul comunist. Washington și Seul au încheiat la 8 iulie un acord pentru instituirea unui sistem de apărare antirachetă, până în 2017, scrie presa din peninsula coreeană.

 

Presa sud-soreeană, citată de Courrier International, amintește că, la 6 iulie, Washingtonul a anunțat o nouă rundă de sancțiuni împotriva Phenianului , printre care interdicția directă pentru liderul nord-coreean Kim Jong-un de a primi viză pentru SUA. Activele sale în Statele Unite ale Americii sunt înghețate și orice tranzacții cu el sunt interzise. "O asemenea decizie, care conduce  direct la liderul unei țări este rară",  remarcă, într-un editorial, ziarul sud-coreean Hankyoreh.

Aceasta ar putea avea un efect serios asupra relațiilor dintre cele două țări și a situației din peninsulă.

Lansarea cu succes a unei rachete Musudan luna trecută, de către Phenian, a influențat, fără îndoială, decizia personală a președintelui Obama. Dar, natura simbolică a măsurii, este un atac direct  la demnitatea liderului nord-coreean, ceea ce pune în pericol grav orice șansă de rezolvare a conflictelor prin dialog. "Atâta timp cât China nu cooperează, sancțiunile și presiunea nu vor fi suficiente pentru a aduce Coreea de Nord la masa negocierilor, și o presiune puternică nu poate conduce decât  la o rezistență puternică”, arfirmă ziarul sud-coreean.

La Beijing, însă, anunțarea desfășurării  scutului antirachetă a generat proteste viguroase și o opoziție absolută.