Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Fanatici ai lui Allah sau dezaxați mintal? (Le Nouvel Observateur)

teroristi.jpg

Sursa imaginii: 
rfi.ro

Iată întrebarea pe care revista Le Nouvel Observateur o pune în legătură cu teroriștii singuratici.

Această ambiguitate între nebunie și fanatism nu este nouă. Două treimi dintre cei radicalizați ar arăta un profil psihologic deranjat sau măcar antecedente psihiatrice, spune o sursă informată pentru ”Le Nouvel  Obs." Cu toate acestea, statistici oficiale nu există.

Totuși, după cum spune fostul judecător anti-terorist Marc Trévidic, "Numărul de jihadiști cu episoade de delir este în creștere exponențială. Iar cei afectați sunt din ce în ce mai tineri, proveniți din medii tot mai mai diverse și, de asemenea, tot mai imprevizibili. Acest fenomen ar fi fost periculos cu sau fără Jihad", spune judecătorul.

Ce l-a determinat, de exemplu, pe Mohamed Lahouaiej-Bouhlel să ucidă 84 de oameni pe Promenade des Anglais?

În orice caz, profilul său psihilogic va rămâne un mister.  Pe de o parte, statul islamic a revendicat atacul, care se potrivește perfect apelurilor sale pentru uciderea în masă, cu mijloacele aflate la îndemână. În același timp, șoferul de camion este descris de cei care l-au cunoscut ca fiind "alcoolic", "non-religios" și amator de femei. Iar el s-ar "radicalizat foarte repede”. Își lăsase barbă cu doar opt zile înainte de atac, iar de la 1 iulie, după cum arată expertiza computerului său, consulta aproape zilnic  situri despre Coran, despre atacurile de la Orlando și Dallas, ca și poze cu teroriștii ben Laden sau Mokhtar Belmokhtar ...

Dar Yassine Salhi, tânărul care și-a decapitat șeful înainte de a încerca să detoneze o instalație nucleară la Isere? După fapta sa abominabilă, el a trimis în Siria un selfie macabru cu trofeul prin intermediul WhatsApp. Aceeași întrebare în ce-l privește pe Alexander Dhaussy care înjunghiat o patrulă militară în La Defense în mai 2013.

 

Matteo Renzi, considerat adesea demolatorul vechii politici italiene, este la rându-i în pericol de a fi demolat, scrie Politico, referindu-se la criza bancară ce se profilează în Italia.

Tânărul prim-ministru, venit la putere în 2014, ca lider al unei noi generații, aparent destinată să curețe sistemul politic, se confruntă acum cu un cocktail  exploziv alcătuit din criză financiară, politici  eronate și populism anti-european. El trebuie să redreseze un sector bancar apăsat de peste de 360 ​​de miliarde de euro  credite neperformante și decenii întregi de management defectuos.
Miza nu este numai viitorul  său politic, ci și relația Italiei cu Uniunea Europeană și sănătatea sistemului bancar, fragil, al continentului.

Timpul nu este prietenul lui Renzi. Până la 29 iulie, e de așteptat ca autoritățile bancare europene sa comunice faptul că Monte dei Paschi di Siena (MPS), cea mai veche bancă din lume,  are nevoie de o infuzie urgentă de capital – ceea ce va reclama un pachet de salvare nu doar pentru această bancă, ci pentru întregul sector bancar italian.

Dilema lui Renzi este clară: El trebuie să convingă autoritățile de la Bruxelles și țările membre sceptice, în frunte cu Germania,  să permită statului italian să injecteze  bani într-un sector bancar care are mare nevoie de reparații.

Dar el trebuie să facă acest lucru fără a încălca normele UE, care  ar presupune ca și micii investitori, mulți dintre ei deponenți individuali, să constate că obligațiunile lor și-au pierdut valoarea.
Cu mii de familii care au cumpărat obligațiuni în băncile italiene, aceasta ar echivala cu o sinucidere politică, în actualul climat social al țării.
Astfel că Renzi va trebui să obțină aprobarea, sau măcar neglijarea benignă, din partea Germaniei. Cele două țări au lucrat împreună pe probleme spinoase, cum ar fi criza migrației și viitorul UE după Brexit. Dar s-au și împuns, de asemenea, în mod repetat, exact pe tema spinoasă a sistemului bancar european.

 

Și în final, mergem în Rusia. Unde publicația Moscow Times ridică semne de întrebare în legătură cu proiectul lui Vladimir Putin de ridicare a unul pod care să lege coasta rusească a Mării Negre de Crimeea, peste strâmtoarea Kerci. 

 

Este pur și simplu un pod prea îndepărtat, titrează Moscow Times.

Cu o lungime de nouăsprezece kilometri, podul rutier și feroviar este prevăzut a conecta Crimeea cu regiunea Krasnodar. Miracolul ar trebui să se finalizeze în 2018.

 

”Bunicii noștri au construit magistrala Baikal-Amur Noi vom construi podul", spune un clip propagandistic.
 

Comparațiile cu măreția magistralei Baikal-Amur, giganticul proiect din timpurile sovietice, sunt în concordanță cu modul în care președintele Vladimir Putin ar vrea să rămână în manualele de istorie.

Dar proiectul naște deja îndoieli. De la bun început, proiectul părea prea scump, prea complicat, prea puțin util. La începutul acestei luni, a apărut și un prim semnal de alarmă: firmele de construcții, aparținând lui Arkady Rotenberg, prietenul lui Putin, nu au mai primit finanțarea din partea statului.  

Oficialii de la Kremlin, desigur, s-au grăbit să dea vina pe problemele temporare, de natură birocratică, insistând că nimic nu amenință proiectul.

Într-adevar, pentru Putin, podul este la fel ca la Olimpiada de la Soci - prea mare pentru a putea eșua. Mulți experți și comentatori sunt de acord că podul va fi construit până la urmă. Întrebarea este când și la ce cost.

Mai sunt însă și problemele tehnice. În primul rând, strâmtoarea Kerci este un loc extrem de dificil pentru construcții. Structura geologică, activitatea sa seismică ridicată și condițiile meteorologice nefavorabile adaugă mari complicații în procesul de construire.