Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Și dacă Erdogan nu e așa puternic precum pare? (Al Monitor)

turc.jpg

Image source: 
rfi.fr

Opinia dominantă, în presa turcă și internațională, este că președintele Erdogan a ieșit mult mai puternic din încercarea de lovitură de stat  din 15 iulie. Cu toate acestea, el nu e deloc atât de puternic precum pare, scrie publicația Al-Monitor.

Articolul îi aparține lui Kadri Gursel, editorialist al ziarului Cumhuryet. El spune că primele semne în acest sens au venit la câteva zile după eșecul loviturii militare.

La început, Erdogan s-a arătat extrem de încrezător în el însuși, dar primul semn de schimbare a venit pe 20 iulie când principala grupare de opoziție, Partidul Popular Republican (CHP), a primit permisiunea de a organiza un "miting pentru democrație", tocmai la Piața Taksim. Și aceasta, după o interdicție de trei ani de a se manifesta în același loc.

În aceeași zi, el a dat semne că a suspendat planul său pentru un regim prezidențial, un plan care polarizează  societatea. "Vom rămâne în interiorul sistemului democratic parlamentar", a declarat Erdogan pentru Al Jazeera.

La 25 iulie, Erdogan l-a invitat pe liderul CHP Kemal Kilicdaroglu și pe președintele Partidului Acțiunea Naționalistă (MHP), Devlet Bahceli, la palatul său, pentru consultări. Apoi a anunțat că retrage toate cazurile de calomnie împotriva Kilicdaroglu și Bahceli. La scurt timp a mers chiar mai departe, oprind procesele împotriva a sute de persoane acuzate de "insultarea" președintelui.

În cele din urmă, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), a atârnat un portret uriaș al lui Mustafa Kemal Atatürk, chiar pe fațada sediului din Ankara. Ceea ce i-a șocat pe mulți, având în vedere aversiunea islamilștilor turci pentru omul care a abolit califatul și a fondat Turcia modernă și seculară. În urmă cu doar câteva luni, greii AKP aveau în vedere mai curând îndepărtarea secularismului din constituție.
 

De ce caută, așadar, Erdogan, unitatea națională, cât timp, de-a lungul ultimilor 14 de ani, el a optat în mod constant tocmai pe polarizarea societății, pentru a-și consolida puterea?

Motivele sale trebuie căutate mai curând în străinătate. Și trebuie să vedem modul în care lumea a reacționat la tentativa de lovitură de stat.

Reacțiile de solidaritate dinspre Occident au fost la nivelul minim cerut de eticheta diplomatică. Și solidaritatea exprimată de lumea arabă și musulmană a fost sub intensitatea așteptată.

Mai mult, la 19 iulie, o convorbire telefonică cu președintele Barack Obama i-a adus lui Erdogan o stare de anxietate. Conținutul discuțiilor nu este cunoscut, dar Ankara a perceput în mod clar o amenințare dinspre Statele Unite.

Erdogan a înțeles că a devenit izolat pe plan internațional. Iar întâlnirea cu președintele Vladimir Putin, programată pentru 9 august, face parte din efortul de a sparge izolarea.
Cu toate acestea, să nu ne facem iluzii că lovitura de stat eșuată l-a schimbat pe Erdogan într-un mod pozitiv. El este pur și simplu într-o retragere forțată și e prematur să ne facem speranțe.

 

Ce este greșit în aserțiunile lui Donald Trump referitoare la Ucraina? Ei bine, o analiză a Associated Press arată că declarațiile făcute de candidatul republican în ultimul wee-kend, precum și revenirile din zilele următoare arată o necunoaștere a situației.
 

În week-end, Trump a afirmat într-un interviu la ABC că Rusia nu va intra în Ucraina. El nu părea să știe că trupele rusești sunt deja acolo. El a sugerat de asemenea că  anexarea Crimeei nu prezintă importanță, tocmai fiindcă locuitorii de acolo optează pentru Rusia.
 

Luni, el s-a repliat, precizând că a vrut să spună că trupele rusești nu vor intra în Ucraina dacă el va fi președinte al Americii.

ÎN FAPT: Putin a intrat deja în Ucraina. Rusia a anexat Crimeea și a trimis trupe și echipamente militare pentru a-i ajuta pe rebelii separatiști din estul Ucrainei.

Apoi, Trump a mai spus că oamenii din Crimeea, vor cu Rusia.

ÎN FAPT: Trump are dreptate când spune că mulți crimeeni, etnici ruși, se simt aproape de Moscova. Dar asta este doar o parte a poveștii.

Referendumul din martie 2014 a arătat o majoritate pro-rusă de 95 la sută, dar a avut loc în timp ce mii de militari ruși controlau Crimeea. Au existat acuzații că oamenii au votat sub amenințarea armelor și nu au existat observatori internaționali. Apoi, cea mai mare minoritate, tătarii, s-au opus sfidător Rusiei. Și mulți etnici ucraineni au rămas acasă.
 

Trump a pus criza ucraineană pe seama administrației Obama și a eșecului NATO în Ucraina.

ÎN FAPT: Ucraina nu este țară NATO și nu este acoperită de Articolul 5. Și, deși NATO s-a angajat în Balcani, Afganistan sau Libia, alianța nu a fost niciodată implicată în acțiuni militare împotriva Rusiei. Probabil nu ar face acest lucru decât dacă un membru al său - cum ar fi Polonia sau unul dintre statele baltice - s-ar confrunta cu agresiunea rusă.
 

În Franța, ziarul Le Figaro se arată sceptic în privința anunțului  ministrului de interne Bernard Cazeneuve potrivit căruia, până în luna octombrie, va fi pus la punct un sistem de organizare a cultului musulman în Franța. Trebuie acționat chiar acum, iar cadrul legislativ există , crede ziarul.

Nu e nevoie să ne angajăm în dezbateri false. Cadrul legislativ există pentru a închide moscheile radicale, pentru a-i expulza pe cei care îndeamnă la răzvrătire,  pentru a-i vâna pe Google pe predicatorii de pe internet. Rezultatele sunt, însă, timide pe acest front.

De asemenea, este iluzoriu să crezi că vei  putea organiza în Franța o religie – islamul sunnit - care nu se supune nici unei ierarhii clericale și nici unei autorități teologice. Consiliul francez al Credinței musulmane, înființat în 2003, și-a dovedit neputința. Sfâșiată de diviziuni interne, această organizație nu înseamnă prea mult. Cât despre finanțarea lăcașelor de cult de către state străine, este greu de înțeles de ce ar trebui  ca interdicția să fie doar "temporară", după cum a afirmat primul-ministru.  Ce încearcă el să cruțe prin această exprimare plină de precauție?