Cât înțelege Donald Trump din chestiunea Taiwanului? (The Economist)

Există o mulțime de motive excelente pentru ca America să aprofundeze relațiile cu Taiwanul, insula care arată că democrația și cultura chineză pot coexista, în ciuda a ceea ce ar putea pretinde apologeții sistemului controlat.

Problema este China și insistența sa că Taiwanul nu este mai mult decât o provincie renegată. Mai rău, oficialii comuniști și generalii chinezi nu sunt singuri în opoziția lor față de independența Taiwanului. După decenii de îndoctrinare, începând de la grădiniță, publicul chinez reacționează cu ferocitate la orice ar putea însemna un atac la "integritatea teritorială" a țării lor.

Nici măcar Ronald Reagan, altfel un prieten al Taiwanului, nu a vorbit în persoană cu liderii insulei, odată ce a câștigat alegerile prezidențiale.

Aliații lui Trump l-au lăudat pentru atitudinea agresivă la adresa Chinei și pentru declanșarea unei mini-crize, chiar înainte de inaugurarea din ianuarie.

Ei cred că aceasta va duce la extinderea marjei de manevră în relația cu Beijingul. Odată intrat în Biroul Oval, Trump va trebui să abordeze chestiuni spinoase precum comerțul sau ajutorul chinez pentru programul nuclear al Coreei de Nord.

În data de 3 decembrie, ziarul de limbă engleză China Daily, publicat de către Consiliul de Stat și folosit pentru a trimite mesaje către lume, a oferit o variantă mai curând liniștitoare: "Nu este nevoie să suprainterpretăm convorbirea dintre Donald Trump și Tsai. Aceasta arată nimic altceva decât lipsa de experiență a echipei de tranziție care se ocupă cu afacerile externe".

Întrebarea este dacă dl. Trump și echipa sa sunt atât de siguri de o cădere a Taiwanului. Aceasta, pentru că nu există nici o șansă ca, în cazul în care va fi forțat să aleagă între relații pașnice cu China și prietenia cu Taiwan, vreun președinte american va alege Taiwanul. Și,  să nu ne facem iluzii, China l-ar putea forța pe presedintele Trump să aleagă. Moment în care el va pune Taiwanul pe jar.

Are președintele ales capacitatea să înțeleagă acest lucru?

Nimeni nu știe. Trump face mișcări impulsive și nu pare să înțeleagă pe deplin semnificația lor.

Ofensiva regimului sirian și a aliaților săi  asupra Alepului se va solda, cel mai probabil, cu o victorie, crede publicația libaneză L`Orient-Le Jour, citată de Courrier International. Dar aceasta nu va rezolva nimic, consideră cronicarul publicației.

Astăzi, abordarea siriană-ruso-iraniană a ajuns dominantă și a pătruns  în mințile oamenilor, atât în Orientul Mijlociu cât și în Occident. A ajuns azi aproape imposibil să discuți despre soarta civililor din Alep, fără a fi acuzat de apărarea "teroriștilor".

Printre cele câteva mii de luptători din Alepul de Est, există o minoritate de jihadiști aparținând Fatah Al-Sham (fostul Front Al-Nosra), care a dobândit legitimitate  pe măsură ce represiunea împotriva populației  s-a accentuat. Dar, această amenințare a fost mult exagerată de către regimul sirian și sponsorii săi ruși și iranieni pentru a justifica o operațiune totală de distrugere împotriva oricărei forme de opoziție moderată.

Dar era necesar să se demoleze o parte a unui oraș milenar, să fie afectați sute de mii de oameni, în scopul de a lupta împotriva câtorva sute de teroriști? Să nu fim surprinși dacă Siria va rămâne pentru o lungă perioadă de timp cel mai mare centru al jihadiștilor din lume.

Comunitatea internațională a eșuat în Alep. Al doilea oraș sirian va cădea în cele din urmă.

Dar victoria nu va fi totală. Bashar Assad este mai dependent decât oricând de ruși și de iranieni și va rămâne și mai dependent de o iluzie a puterii. Și, atâta timp cât președintele sirian va fi acolo, haosul nu se va opri.

Și dacă mâine guvernul Trump va cere companiilor IT să contribuie la măsurile sale controversate?  Ce ar face acestea? Sunt întrebările la care încearcă să răspundă o anchetă a publicației electronice The Intercept, citată de săptămânalul francez Le Nouvel Observateur.

Printre măsurile controversate s-ar putea număra supravegherea moscheilor, zidul de la granița cu Mexicul, închiderea controlată a unor porțiuni ale internetului și așa mai departe.

The Intercept a cerut unui număr de 9 companii high-tech să răspundă la întrebarea:  "În cazul în care compania dumneavoastră  ar fi solicitată de către administrația Trump, ar vinde ea bunuri, servicii, informații sau asistență de orice fel pentru a ajuta la crearea unui registru național al musulmanilor, un proiect invocat de către președintele ales?"

În luna noiembrie 2015, Donald Trump  făcea o asemenea propunere. Apoi, el a refuzat să răspundă la întrebarea: "Cu ce ar fi diferită aceasta de  înregistrarea evreilor din Germania nazistă?"

După două săptămâni de convorbiri telefonice și e-mail-uri, doar trei companii IT au răspuns, și doar un singur răspuns a fost negativ.

Twitter a răspuns printr-un "nu", dând și un link către un blog care definește o regulă internă ce interzice companiei să livreze către dezvoltatorii externi date în scopul monitorizării.

Microsoft a declarat: "Nu discutăm ipoteze". Compania a adăugat și un link către o postare pe un blog potrivit căreia "Compania  va lucra pentru a menține un echilibru între protecția vieții private și siguranța publică într-o eră în care rămâne periculoasă”. Dar, precizează The Intercept, acest text,  care îi aparține lui Brad Smith, directorul juridic al Microsoft, a fost publicat pe 9 noiembrie, deci după alegerile prezidențiale din SUA.

Facebook, Google, Apple, IBM, SRA International și CGI nu au răspuns. Booz Allen Hamilton (fostul patron al lui Edward Snowden, subcontractor al NSA) a refuzat să comenteze.