Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Grecii ar trebui să ia exemplul românilor (Protagon, Grecia)

proteste_bun.jpg

Piața Victoriei, București, 5 februarie 2017
Sursa imaginii: 
Facebook / Dan Mihai Bălănescu

Continuăm să vă prezentăm comentarii din presa internațională cu privire la semnificațiile protestelor anticorupție din România. Iată opinii din Grecia și Ungaria, culese de portalul Eurotopics.

Portalul on-line Protagon le cere grecilor să se inspire  din determinarea românilor:

Grecilor le va fi, probabil, destul de greu să înțeleagă modul în care a fost posibil ca atât de mulți oameni să protesteze împotriva corupției. Deși istoria ne-a oferit multe ocazii pentru a face același lucru, niciodată noi n-am simțit nevoia. Toate luptele noastre sociale au fost limitate la a cere ceva de la stat, argumentând că acesta a privat cetățenii de ceea ce li se cuvenea. Ce ne diferențiază pe noi, grecii, de români, este evident: în mod direct sau indirect, majoritatea covârșitoare a societății grecești este adâncită în corupție. Dar, în România, din cauza vechiului regim, doar o minoritate a moștenit sistemul. De unde confruntarea dintre vechea și noua elită"

Societatea civilă românească nu se va lăsa, crede săptămânalul Magyar Narancs:

"Românii au înțeles repede intențiile fatale urmărite de guvern. Și ei au spus clar un lucru: nu doresc ca țara să se angajeze pe calea "Orbanizării". Românii  s-au mai pronunțat foarte clar  și  pentru idealul moral al unei țări libere de corupție. Și asta, în ciuda tuturor beneficiilor, cu care guvernul a încercat să-i îmbuneze. Ei au rezistat vitejește tentației. Acest lucru arată că există o solidă bază morală în România pentru a clădi o cultură care să o rupă total cu tradițiile negative și să ridice glasul împotriva tendințelor autoritare".

 

Juncker sau Imposibila Europă – se intitulează editorialul din Le Monde. Jean-Claude Juncker a anunțat că nu va mai candida pentru un al doilea mandat ca șef al Comisiei de la Bruxelles, după alegerile europene din 2019.

Această renunțare a fostului premier luxemburghez, în vârstă de 62 de ani, aflat la jumătatea mandatului, sună ca o recunoaștere a neputinței.

Totuși, Comisia nu a mers atât de rău, mai ales dacă am face o comparație cu predecesorul său, portughezul Jose Manuel Barroso.

Sunt totuși trei mari paradoxuri ale Comisiei Juncker.

Primul: este acuzat că, pe când era prim-minstru, ar fi făcut din Marele Ducat un paradis pentru evaziunea fiscală. E adevărat, dar de la sosirea sa la Bruxelles, Juncker a vânat paradisurile fiscale, cu zelul noilor convertiți.

Apoi, Comisia este acuzată că ar fi prea tehnocrată. Totuși, nimeni nu este mai politic decât Juncker.

În cele din urmă, Jean-Claude Juncker e acuzat că ar fi un pion al Angelei Merkel. Într-adevăr, el a fost numit după ce Partidul Popular European a câștigat alegerile europene din 2014. În realitate , creștin-socialul Juncker este cu inima în tabăra social-democratului  François Hollande.
Prin urmare, Juncker a condus o Comisie mai politică, mai puțin conservatoare, mai puțin tehnocrată și mai puțin germană.  

Altfel, moneda euro rămâne în suspensie, criza greacă pare insolubilă. În ceea ce privește negocierile cu Regatul Unit, calmul actual este doar din cauza lipsei negocierilor.

În fine, sosirea lui Donald Trump la Casa Albă și creșterea inexorabilă a populismului pe Bătrânul continent sunt susceptibile de a revigora această criză existențială gravă a Europei.

Lumea lui Juncker, care a participat la sfârșitul anilor 1980, în cadrul negocierilor de la Maastricht, în calitate de tânăr ministru de finanțe, se sfârșește.

O nouă generație trebuie să vină în loc. Cu o privire proaspătă, fără amintirea a mii și mii de compromisuri sigilate într-un sfert de secol de negocieri la Bruxelles și care fac impasul aproape total.

 

În ciuda promisiunilor sale de campanie ce vizau o linie mai dură în privința Coreei de Nord, opțiunile lui Donald Trump sunt limitate. Este concluzia unei analize a revistei Newsweek după cea mai recentă lansare de rachete balistice a Phenianului.

Desigur, nimeni nu poate exclude că Trump și-ar putea relua retorica sa dură pe Twitter. Cu toate acestea, unii analiști  afirmă că reacțiile oficiale relativ reținute ale lui Trump arată că el a fost convins de consilierii săi să nu cadă în capcana Phenianului, lansând amenințări care cu greu ar putea fi puse în practică. Mai ales că strategia Coreei de Nord este încă nu este pe deplin înțeleasă.

Consilierii lui Trump vorbesc despre o abordare mai fermă decât politica lui Obama de "răbdare strategică",  un amestec de sancțiuni și presiuni diplomatice la adresa Phenianului. Dar noua administrație are o idee vagă despre modul concret în care ar putea  face acest lucru.

Trump și consilierii săi  s-ar putea gândi la noi sancțiuni la adresa statului comunist sau la o intensificare a activității navale și aeriene și a exercițiilor comune în și în jurul peninsulei coreene. Plus accelerareea instalării unor noi sisteme de apărare anti-rachetă în Coreea de Sud, a declarat pentru Newsweek un oficial de la Casa Albă, sub protecția anonimatului.

De asemenea, lui Trump îi este clar că Beijingul nu și-a folosit suficient influența pentru a ține în frâu programele nucleare și balistice ale Phenianului.

Cu toate acestea, e neclar în ce măsură noua administrație ar putea merge cu un pas dincolo de abordarea lui Obama. De exemplu, impunând sancțiuni asupra firmelor și entităților care contribuie la programele de armament din Coreea de Nord, dintre care multe sunt în China.

De asemenea, este neclar dacă Trump  - care a vorbit la telefon săptămâna trecută cu președintele chinez Xi Jinping - și-a afirmat sprijinul pentru principiul unei singure Chine în schimbul unei cooperări mai strânse din partea Beijingului în problema Coreei de Nord.

 
Revista presei internaționale din 14 februarie 2017