Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Negocieri pentru Brexit: dezamăgirea plutește în aer (presa europeană)

negocieri_brexit.jpg

Ministrul britanic pentru Brexit David Davis și negociatorul șef al UE pentru Brexit Michel Barnier la Bruxelles, iunie 2017
Image source: 
Reuters/Eric Vidal

O nouă rundă de discuții privind Brexitul s-a deschis luni la Bruxelles. Însă presa europeană nu se arată prea optimistă în legătură cu rezultatele negocierilor.

Frustrarea se face simțită în ambele tabere, iar sentimentul  dezmăgirii plutește în aer, crede cotidianul francez cu profil economic Les Echos.

Între Michel Barnier și David Davis, negociatorii șefi ai celor două tabere,  mesajele prietenoase nu mai pot masca impresia din ce în ce mai clară că a început un dialog al surzilor.

Din partea europeană, atitudinea Londrei este văzută ca o încercare de antijoc. Este greu de știut cu exactitate cum intenționează Londra să-și reconcilieze obiectivul de a o rupe cu Uniunea cu acela de a păstra legăturile într-o întreagă serie domenii (drept, protecția datelor și chiar comerțul, pentru o perioadă de tranziție).

EU Observer consideră că în afară de Irlanda de Nord, multe alte subiecte vor fi incluse pe ordinea de zi, inclusiv modul în care Marea Britanie ar trebui să se desprindă de Banca Europeană de Investiții (BEI), în care este unul dintre cei mai mari patru acționari.

Cu toate acestea, marele elefant din cameră este factura financiară globală, care nu va fi discutată în profunzime în această săptămână.

Iar în Marea Britanie, The Guardian este de părere că adevărata problemă este dată de adepții liniei dure, din ambele părți:

”Cheia compromisului este ca Regatul Unit să ceară o tranziție, pentru a acoperi perioada dintre momentul în care acesta părăsește UE și momentul în care va intra în vigoare un nou regim comercial.

Și chiar dacă Marea Britanie va face o ofertă generoasă în septembrie, nu este garantat și un răspuns favorabil din partea lui Michel Barnier. De partea cealaltă, problema Theresei May este că nu are prieteni apropiați între șefii de guvern europeni. Relațiile cu guvernele francez și german nu sunt foarte calde”.

 

Linia dură a Germaniei la adresa Turciei începe să se înmoaie. Este constatarea pe care o găsim într-o analiză a revistei germane Der Spiegel:

După ce președintelui turc îi fusese refuzată cererea de a-și face campanie în Germania, ministrul de externe Sigmar Gabriel a anunțat că Berlinul va adopta o poziție mai strictă față de Ankara.

Nu s-a întâmplat. Mai mult, Germania ar putea în curând să trimită sume importante de bani pentru Turcia.

Sigmar Gabriel a reușit să obțină un succes rapid, prin convingerea lui Erdogan de a retrage o listă de susținători ai terorismului care includea și companii germane.

Dar, în ultimul timp, ministrul german de Externe s-a confruntat cu rezerve și opoziție atât la ​​Bruxelles, cât și la Berlin.

Cancelara însăși a intervenit atunci când Gabriel a avut intenția de a revizui garanțiile de stat pentru credite de export legate de tranzacțiile cu Turcia.

O a doua amenințare la adresa lui lui Erdogan a cunoscut o soartă similară. Cu acordul cancelariei de la Berlin, Gabriel le-a scris reprezentantei UE pentru politică externă, Federica Mogherini, și comisarului pentru extindere, Johannes Hahn, întrebându-i dacă asistența de preaderare, plătită Ankarei ca parte a negocierilor de aderare în curs, nu ar putea fi cumva suspendată.

Însă oficialii Comisiei le-au explicat colegilor germani că suspendarea plăților este departe de a fi simplă. Bruxellesul nu are nici măcar puterea de a lua o astfel de decizie. Decizia revine statelor membre, cu majoritate calificată. Iar aceasta ar forța suspendarea discuțiilor de aderare - cel puțin conform interpretării Comisiei. Interpretare cu care Berlinul, totuși, nu este de acord.

În plus, UE caută chiar să strângă mai mulți bani pentru Turcia. Mai precis, pentru cea de-a doua tranșă din cele 6 miliarde de euro promise Turciei ca parte a acordului privind refugiații.

Există opoziție chiar și în cadrul Partidului Social Democrat al lui Gabriel cînd vine vorba de a se reduce asistența de preaderare a Turciei. Jens Geier, șeful grupului SPD german din Parlamentul European, spune că o parte din fonduri servesc la întărirea societății civile, adică ”îi ajută pe cei care i se opun lui Erdogan".

 

Încheiem cu Franța, unde ziarul Libération publică un editorial critic la adresa liderului formațiuni de stânga ”Franța Nesupusă”, Jean-Luc Mélenchon, un mare apărător al regimului din Venezuela:

Nesupunerea este un lucru minunat. Înseamnă refuzul ordinii stabilite, refuzul puterii oligarhiilor, refuzul conformității economice. Foarte bine. Dar când se extinde la refuzul adevărului, la refuzul de a apăra valorile fundamentale ale democrației, nesupunerea devine agonizantă. Tocmai acestea sunt îngrijorările legate de atitudinea lui Jean-Luc Mélenchon privind situația din Venezuela.

Guvernul Maduro, extrem de nepopular, a negat puterea Parlamentului ales în mod  democratic și dominat de opoziție. Maduro l-a substituit cu o Adunare Constituantă, desemnată în circumstanțe dubioase.

Mélenchon preferă pur și simplu să ignore toate acestea, denunțându-i brutal pe cei care au curajul să-i pună întrebări despre Venezuela

Pentru a justifica această orbire intenționată, Jean-Luc Mélenchon se referă la un vinovat principal pentru criza din Venezuela: „imperialismul american”.

Din cauza greșelilor sale abisale, acest regim, dedicat justiției sociale, a instituit o austeritate crudă care lovește tocmai în cei mai dezavantajați. Iar atunci când s-a confruntat cu riscul pierderii puterii, guvernul a ales calea represiunii, justificată de retorica antiimperialistă. Același argument pe care Jean-Luc Mélenchon l-a folosit. Îngrijorător ...

Revista presei internaționale din 29 august 2017