Cum a lovit Donald Trump direct în inima lui Kim (Washington Post)

Washington Post observă că, în discursul său din Coreea de Sud, președintele american  a lăsat la o parte finețurile și glumele de pe Twitter și a lovit adânc exact în inima regimului Kim. Pentru că, dacă există un lucru pe care Kim Jong Un a arătat că nu-l poate tolera, atunci este vorba de criticile personale.

"Coreea de Nord nu este paradisul pe care bunicul tău și l-a imaginat. Este un iad", i-a spus Trump tânărului Kim, care, dacă la acea oră se afla în Phenian, înseamnă că se găsea la doar 120 de mile depărtare.

Bunicul său, Kim Il Sung, care este venerat ca un zeu de propaganda nord-coreeană, a imaginat țara, în 1948, ca pe un "paradis socialist" al locuințelor gratuite, al îngrijirii sănătății și al educației, unde oamenii nu duc lipsă de nimic. Iar Kim Jong Un își reclamă legitimitatea tocmai ca descendent al acestei cvasi-zeități” .

Totuși, discursul lui Trump nu aduce nicio contribuție în direcția păcii, crede ziarul german Tageszeitung:

”Coreea de Sud ar fi cea mai grav lovită în cazul unui atac militar nord-coreean. Și, de asemenea, în relațiile sale cu China, Trump s-a comportat ca un taur într-un magazin de porțelanuri chinezești. ... Contribuția la o soluționare pașnică a crizei coreene este ultimul lucru pe care Trump pare că îl va aduce în călătoria sa. De fapt, vom fi norocoși dacă acest conflict nu se va înfierbânta chiar mai mult", scrie ziarul german.

În schimb, La Repubblica, vede o spectaculoasă transformare a liderului american:

"Unde este președintele care amenința cu flăcări și distrugere totală? Ce s-a întâmplat de s-a transformat într-un președinte demn? ... Oare vulpoiul Tillerson, atât de des înșelat de șeful său, să fi marcat primele sale succese?  Dar, tot așa de bine, s-ar putea ca unul dintre cele două state care-l protejează pe Kim Jong-un, China și Rusia, să fi determinat Phenianul la concesii".
 

Între timp, acasă, lucrurile nu merg deloc bine pentru Donald Trump. Candidații susținuți de el au pierdut alegerile pentru posturile de guvernator în statele Virginia și New Jersey.

După cum scrie Newsweek, președintele Donald Trump a susținut doi candidați republicani pentru funcțiile de guvernator și amândoi au pierdut – determinându-l pe președinte să se distanțeze, pe Twitter, de greaua înfrângere.

În Virginia, candidatul lui Trump a pierdut cu o marjă mult mai mare decât cele 5 procente pe care Hillary Clinton le-a avut deasupra lui Trump, acum un an -  o posibilă indicație a poziției slăbite a actualului președinte.

Rating-ul de aprobare al lui Trump din întreaga țară este la un nivel scăzut. Așa se face că  29% din alegătorii din New Jersey au declarat că NU au votat pentru candidatul republican la postul de guvernator, doar pentru că se află în contradicție cu Trump.

New York Times scrie că electoratul a dat primul vot de blam președintelui Trump și partidului, democrații fiind cei care au profitat, pentru a  lua guvernarea în Virginia și New Jersey.

Business Insider remarcă faptul că, la un an după victoria-surpriză a lui Trump, în tabăra sa încep să apară fisurile.

De când Trump a preluat mandatul, democrații au suferit pierderi jenante în alegerile pentru Congres. Și aceasta, în ciuda sprijinului vocal pentru cauza lor în mediile sociale și în pofida protestelor masive.

De marți noapte însă, direcția trumpismului a început să se schimbe.

Apărarea tacită a lui Trump pentru naționaliștii albi care au mărșăluit în Charlottesville, Virginia a făcut ca multora să li se întoarcă stomacul pe dos. Trump l-a promovat în mod explicit  pe candidatul său din Virginia ca pe un apărător al statuilor confederate, problemă delicată care a și declanșat marșul extremei drepte în în Charlottesville.

Rezultatele alegerilor de marți arată că Trump a mers prea departe în apărarea patrimoniului Confederat, chiar și într-un stat sudic în proporție de 70% alb.

Se pare că Trump a atins un nerv care continuă să tresară.

Este demisia lui Saad Hariri, preludiul unui nou război? Iată întrebarea din titlul analizei apărute în revista franceză Le Point:

Cucerirea orașului Deir ez-Zor de către forțele siriene, ajutate în mare măsură de trupele Hezbollah - aripa armată a Iranului în Liban - nu înseamnă doar căderea ultimului bastion al Statului Islamic în Siria. Este, de asemenea, punctul culminant al planului hegemonic al Teheranului în regiune.

Hariri a văzut astfel influența sunită marginalizată sau zdrobită în  aproape tot Levantul - cu excepția Iordaniei – dar și spectacolul arestărilor din Arabia Saudită, care printre altele a arătat și că Ryadul lasă Libanul să cadă fără a da vreo lovitură șiiților din Iran.

Acesta este motivul pentru care prim-ministrul Saad Hariri nu a avut de ales decât să-și anunțe demisia – în mod ciudat, dintr-o țară străină. Aceasta și pentru a avea toate șansele să  repete soarta tatălui său, Rafiq Hariri, asasinat de Hezbollah în 2005. Și mai ales, pentru că, a spus el, nu mai putea suporta "acțiunea distructivă" a statului iranian asupra Libanului.

Prin împingerea lui Hariri la demisie, Arabia Saudită tocmai a precizat că nu va accepta ca Libanul să cunoască soarta Irakului sau a Siriei. Riyadh se bazează pe faptul că, fără Hariri și partidul său, puterea devine negociabilă. Și cunoscând înclinația libanezilor către discuțiile de bazar fără sfârșit, saudiții pot spera că Hezbollah și aliații săi se vor împotmoli în căutarea unui echilibru guvernamental improbabil. Asta dacă nu vor decide să ia puterea cu totul. Și, în acest caz, va fi probabil, un nou război.