De ce este topless simbolul Republicii Franceze?

"Marianne are sânii dezgoliți pentru că este liberă", a declarat luni premierul Manuel Valls. Ei bine, Republica a fost, într-adevăr, topless cu mult timp înainte ca această modă să se impună pe plajele franceze, în anii 1960.

Așa cum explică istoricul Jean Garrigues, autor al unei cărți despre imagistica republicană din 1789 până în prezent, există trei elemente majore: boneta frigiană, emblema fiind folosită și de americani în războiul de independență, element inspirat de asemănarea cu pileus, boneta purtată de sclavii eliberați din Roma antică. Apoi lancea, și în cele din urmă, sânii dezgoliți.

Faimoasa pictură a lui Delacroix, cu libertatea care conduce oamenii, o arată pe Marianne energică, în fruntea muncitorilor, în pofida cadavrelor îngrămădite la picioarele ei, gata pentru a continua lupta.

Delacroix a fost inspirat un lung poem de Auguste Barbier, scriitor acum complet uitat, un poem scris la cald, un adevărat hit după evenimentele din 1830 și care spune, în esență, că Libertatea nu este vreo contesă, ci o femeie puternică, cu  sâni puternici.

Considerată prea provocatoare de către comanditarul ei, pictura lui Delacroix -  de un romantism care l-a inspirat pe Victor Hugo  atunci când a descris celebrele baricade din Mizerabilii -  avea să fie retrogradată la un colț al Palatului Luxemburg de către rege, dar va fi element obligatoriu în imaginarul colectiv, o dată cu cea de a treia Republică. A fost reprodusă, în toate manualele de istorie pro-republicane – imagine de mamă, de fertilitate, dar și de forță.

Invocând goliciunea emblemei Republicii, Manuel Valls a fost, prin urmare, destul de corect din punct de vedere istoric. Imaginea chiar se potrivește cu tradiția republicanismului militant, moștenită direct de la Revoluția Franceză. Nimic nu trebuie să fie ofensator atunci când imaginea ei este evocată. Sau ar vrea cineva o republică "burkinizată", căzută în rușine de sine, care nu știe nici să-și educe, nici să-și hrănească cetățenii?

Angela Merkel, necesară dar nu suficientă pentru Ununea Europeană, titrează Financial Times. Publicația analizează rezultatele recentului maraton diplomatic efectuat de cancelara germană. De fapt, problema Angelei Merkel ar putea fi chiar în Germania.

Angela Merkel a realizat, săptămâna trecută, un adevărat maraton diplomatic, întâlnind nu mai puțin de 15 lideri ai UE. O fi având ea greșelile ei, mai ales în criza refugiaților. Dar nu există nici un alt lider european cu autoritatea și răbdarea ei în a menține UE unită. Și tocmai acest fel de fel de conducere este extrem de necesar acum pentru Uniune, date fiind problemele ei: Brexit, euro, refugiații, Rusia, erodarea valorilor democratice în țări precum Ungaria sau Polonia și nu în ultimul rând, creșterea extremismului.

Poate că cea mai sensibilă la stație în recentul turneu al doamnei Merkel de săptămâna trecută a fost Varșovia, unde un guvern naționalist și reacționar este acuzat de erodarea independenței instanțelor și a mass-mediei. Recent, la Varșovia, Barack Obama a găsit de cuviință să emită o mustrare publică la adresa guvernului polonez. D-na Merkel nu l-a imitat însă pe liderul american. Ea caută un consens pentru o Uniune Europeană fără Marea Britanie

UE a fost întotdeauna în măsură să depășească  situații de criză atunci când liderii naționali au găsit soluții de compromis. Dar, dacă liderii nationalisti sau anti-UE câștigă putere în suficiente țări europene, atunci spiritul cooperării de care UE depinde, se va evapora - și cu aceasta, chiar UE.

Și nici Germania nu e scutită de probleme.  Berlinul tocmai a estimat că încă 300.000 de refugiați au putea sosi în 2016. Rezultatul va fi o nouă  creștere a sprijinului pentru  partidul naționalist și eurosceptic Alternativa pentru Germania partid (AFD).

Mare parte din autoritatea doamnei Merkel în Europa provine din autoritatea ei în Germania. Un cancelar șubred la el acasă va găsi cu greu capacitatea de a acționa în calitate de lider de facto al continentului.

Marea Britanie nu va părăsi UE, deoarece Boris Johnson și  alți lideri ai taberei Brexit nu și-au dat seama de complexitatea procesului, scrie publicația britanică The Independent, citând un profesor britanic de drept.

Profesorul Thom Brooks, șeful catedrei de Drept la Universitatea din Durham, crede că e puțin probabil ca articolul 50 să fie vreodată invocat. "Cu cât guvernul  vede mai clar ceea ce implică acest proces, cu atât devine mai puțin probabil să sară din barcă. O perioadă de 42 de ani de relații juridice,  nu este atât de ușor de lăsat deoparte. Este o sarcină colosală", spune profesorul.

Thom Brooks spune că Boris Johnson a sustinut Brexitul doar din punct de vedere politic și că o eventuală ieșire efectivă din Uniune ar putea fi lăsată chiar în seama generației următoare.

”În realitate, nu prea avem idee despre cum arată cu adevărat Brexitul. Mă aștept  ca Boris și alți suporteri ai Brexitului să prezinte un plan pentru un al doilea referendum, în care fie britanicii își vor schimba părerea, fie vor vota pentru altceva decât o retragere completă", a spus Brooks.

Oficialii guvernamentali au respins însă previziunile profesorului Brooks și au insistat că articolul 50 va fi invocat conform planului.
Un purtator de cuvant al Foreign Office a declarat: "Primul-ministru a fost foarte clar în această privință. Brexit înseamnă Brexit. Vom invoca articolului 50. "