Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Iohannis și Barna – confruntare în stradă (Evenimentul Zilei)

evz.jpg

Image source: 
Evenimentul Zilei

Echipele de campanie pentru prezidențiabili ar trebui să fie în stradă pentru strângerea de semnături care permit candidatului să intre în cursa pentru cea mai importantă funcție în stat. Cei mai activi, până în prezent, sunt liberalii, care îl susțin pe Iohannis și USR pentru Dan Barna. Evenimentul Zilei publică un reportaj pe această temă:

Numărul necesar de semnături este 200 000. PNL vrea să strângă două milioane de semnături pentru Klaus Iohannis. USR nu și-a propus un target, însă a trecut la un asalt aproape agresiv asupra populației.

Am căutat zadarnic și alte trupe de voluntari care strâng semnături pentru cei care și-au anunțat intenția de a candida. Corturile de campanie nu au fost montate, însă gurile de metrou sunt considerate locații strategice pentru racolare.

 

Argumentele voluntarilor disperați

La Piața Victoriei, puzderie de voluntari USR. Cu poza candidatului lipită de piept, cu tabelul în mână și foarte multă insistență, abordau tot ce mișcă. M-am oprit lângă unul dintre ei și m-am prefăcut interesată nu doar de a semna, dar l-am rugat să mă convingă pe mine, alegător nehotărât, de ce aș vota Dan Barna. Cu aerul că am auzit doar vag despre el. Eram victima ideală.

Tânărul a început cu clișeul: „Păi, e nou în politică”. „Înseamnă că nu se pricepe, președintele trebuie să aibă experiență”, îi răspund eu. „Experiență are, e deputat”. „Aha, deci e pervertit”. „Nu, doamnă. Este un om cinstit”. „Nu prea cred. Parcă am auzit că a făcut contracte cu statul de milioane de euro”. „Le-a făcut pe fonduri europene. Și acolo, știți că numai statul are acces”. „Nu prea cred, pot accesa și alții”. „Da, așa e”, începe el să dea înapoi....

 

Adevărul: Ce maşini vrea să elimine din trafic Ministerul Mediului

Maşinile cu normele de poluare Euro 0, 1, 2 sau 3 trebuie îndepărtate de pe piaţă şi trebuie gândită pentru anul viitor o modalitate de a face acest lucru, a declarat Graţiela Gavrilescu, înainte de a demisiona din funcţia de ministru al Mediului.

„Trebuie să ne gândim foarte bine pentru anul viitor la o metodă prin care toate maşinile care au Euro 0, 1, 2, 3 să fie cumva îndepărtate de pe piaţă. Acest lucru trebuie să fie făcut numai printr-o asumare, dar şi printr-un mod în care să nu putem fi atacaţi la Curtea Europeană de Justiţie a Uniunii Europene", a spus Gavrilescu.  

De la 1 februarie 2018, taxa auto a fost eliminată, iar toţi cei care plătiseră o sumă la înmatricularea autovehiculelor urmau să-şi primească banii înapoi de la stat. Ulterior acestei măsuri, ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, a declarat că Timbrul de mediu va avea un înlocuitor, dar „în niciun caz nu va fi vorba despre o nouă taxă".

În cele din urmă, la jumătatea lunii decembrie 2018, Gavrilescu anunţă că nu a fost găsită nicio variantă a noii contribuţii care urma să înlocuiască taxa auto până la ora actuală, iar până la găsirea unei formule finale va mai dura.

„Dorim ca acea contribuţie să nu aibă o amprentă financiară importantă asupra noastră. Nu avem o variantă finală, pentru că avem un cumul de calcul care nu este gata. Când începem să lucrăm în sistemul matematic, apar şi alte variante şi constaţi că trebuie să reiei calculele de la capăt. Noi am crezut că putem finaliza o variantă până la finalul anului, dar nu am putut”, spune ea.

 

Alegeri prezidenţiale la Casa de Nebuni (România Liberă)

Capul de listă este Klaus Iohannis, care iese ritmic, îşi expune robotic dinţoşenia la publicul alegător, spune „dar dacă mă alegeţi...”, cu o intonaţie stranie, scoasă din filmele cu actori slabi rostind poezii patriotice searbede, apoi se duce la schi.

Sau la Sibiu. De la Bucureşti la Sibiu, merge în coloană oficială, răvăşind România cu persoana sa. Apoi, poate să fie ce-o fi în România, este complet absent şi reapare-n peisaj la cel puţin câteva zile după ce toată presa a scris despre ceea ce s-a-ntâmplat între timp. Atunci, citeşte un editorial, de obicei mai prost decât tot ce s-a scris în presă pe acel subiect. După care pleacă din nou la schi. Sau la plajă.

Al doilea este dobermanul calm Dan Barna. În logica naraţiunii propriului său electorat, ar avea sens ceea ce spune şi ceea ce face, inclusiv momentele când zâmbeşte ca la Sibiu, cu supraînţeles. Ceea ce nu pricep este de ce, din când în când, spune trăsnăi.

De exemplu, chiar acum (şi nu e prima chestie ciudată) afirmă că vrea să provoace alegeri anticipate trântindu-şi singur - el, Cioloş şi Orban - doi premieri desemnaţi. Incredibil. Păi bine, amice, dacă faci asta, nu-ţi compromiţi politic singur oamenii desemnaţi? A mai făcut Băsescu aşa cu Liviu Negoiţă şi Lucian Croitoru şi...

Mai este Viorica Dăncilă, care, de la o vreme, a devenit un fel de hopa-mitică, dai în el şi se ridică, şi apare din când în când, spunând acelaşi lucru: „Nu-mi dau demisia, PSD va guverna în continuare!”. Ai, aşa, impresia că doamna prim-ministru poate să apară oricând, cu faţa luminată de lumina lunii, de după un zid, la două dimineaţa, în timp ce mergi agale, pe o stradă pustie, spunându-ţi, cu vocea ei de om responsabil, îndrituit: „Nu-mi dau demisia!”.

O spune de câteva zile cel puţin o dată pe zi, de te-ntrebi: bun, bun, am înţeles, dar de ce oare insistă doamna atât, care e şpilul? Să fie duminică ziua în care nu va spune acest lucru (n.n.: scriem acest comentariu sâmbătă, 31 august.)?

Mai avem un candidat, pe Mircea Diaconu (ştiţi, cel din „Mere roşii”, „Buletin de Bucureşti”, „Filantropica”, foarte bun actor), care spune că e candidatul ALDE şi Pro România. Sunt însă nişte lucruri ce nu se leagă...

Revista presei românești din 2 septembrie 2019