Roşia Montană în UNESCO. Cine câştigă? Cine pierde? (România Liberă)

Cum gestionează autoritățile cazul de rasism de la Ditrău (Adevărul)

Propaganda anti-migranţi de la Budapesta a infectat comunităţile maghiare România. O comună din judeţul Harghita formată din satele Ditrău (reşedinţa), Jolotca şi Ţengheler - unde în total trăiesc 5000 de locuitori din care 98 la sută sunt maghiari - stă pe un butoi cu pulbere după ce la brutăria din zonă au fost angajaţi doi singalezi. În timp ce oamenii spun că „nu acceptă să vină oameni din afară, mai ales cu piele de culoare” să le facă pâine, ministrul Muncii, Consiliul pentru Combaterea Discriminării şi Poliţia anunţă anchete pentru incitare la ură.

Experţii în domeniu atrag atenţia că acest gen de episoade se vor repeta în condiţiile în care lipsa forţei de muncă îi va obliga pe angajatori să aducă muncitori din alte ţări şi că, există o datorie a clasei politice, de a explica acest fenomen populaţiei. „Ideea de toleranţă este foarte greu de impus comunităţilor mici şi foarte sărace. Progresismul este uşor de internalizat în marile oraşe, unde există un alt fel de dinamică socială, iar prezenţa unor minorităţi nu este un fapt şocant. Clasa politică are datoria să explice şi să pregătească acest fenomen, să explice ce presupune globalizarea, care sunt beneficiile, pentru că există pericolul ca într-un an electoral acest tip de incidentă să fie exploatate. Din păcate aici minoritatea maghiară plăteşte un preţ economic pentru dorinţa, de acum câţiva ani, de a avea un învăţământ în limba maternă. Vorbim de regiuni sărace, unde, locuitorii plătesc preţul prin lipsa locurilor de muncă a acestei politici. Din păcate vorbim de o minoritate care în ultima vreme a devenit receptivă la un mesaj iliberal venit de la Budapesta, însă acest tip de reacţie nu poate fi considerat ceva exclusiv pentru minoritatea maghiară”, este de părere sociologul Vladimir Ionaş.

Roşia Montană în UNESCO. Cine câştigă? Cine pierde? (România Liberă)

Roşia Montană e „salvată” de ea însăşi, scrie Marius Ghilezan în editorialul publicației. În opinia sa, "prin decizia guvernului Orban de a înscrie comunitatea pe lista pentru antecamera UNESCO se pune practic capăt unui proiect minier care ar fi adus 2,4 miliarde de dolari statului român şi ar fi creat 2.300 de locuri de muncă.

Pe toate reţelele sociale se anunţă victoria. Sigur că Roşia milenaristă s-a înfrânt. Probabil definitiv. O ştie şi un copil de grădiniţă. UNESCO nu dă bani. E doar un blazon.

Prin decizia Ministerului Culturii, statul român le-a umflat pupa avocaţilor Gabriel Resources. 

Cine pierde? În primul rând, comunitatea Roşia Montană. Pusă în genunchi nu se mai poate ridica. E condamnată să reziste prin fel de fel de intreprinderi sociale, în care împletitul de ştrimfi nu rezolvă lipsa piţulelor din buzunar. Al doilea mare looser e guvernul României, care imediat la finalizarea arbitrajul va fi bun de plată.

Cea mai mare mină de aur din Europa e declarată oficial închisă. Cineva nu vrea să ne alimentăm bugetele, să ne folosim de resurse. Poate că suntem planificaţi să fim doar o ţară de consum, nu de industrie şi de producţie..." Integral în România Liberă.

Statul îţi dă bani pentru o proteză mai bună numai dacă eşti „clinic sănătos” (Libertatea)

Un program pe bani europeni care le-ar uşura traiul persoanelor cu dizabilităţi este îngropat de birocraţia, ignoranţa şi nepăsarea instituţiilor româneşti.

35 de milioane de euro, bani europeni, ar trebui să le facă viaţa mai bună persoanelor cu dizabilităţi şi, în acelaşi timp, să scutească statul de plata unor indemnizaţii de handicap. 

Persoanele care doresc o proteză mai bună sau un scaun cu rotile mai bun, pentru a încerca să se descurce prin forţe proprii, au dreptul la un voucher de maximum 5.000 de euro. 

Aici intervine statul român: persoanele cu dizabilităţi nu pot beneficia de voucher decât dacă se declară clinic sănătoase.

Libertatea l-a însoțit pe Ion Aurel Ghiţă, un tânăr fără un picior, care a urcat şi a coborât zeci de scări prin instituţiile din Târgovişte, întrebând de voucherul pentru proteză. 

Funcţionarii fie nu ştiau de program, fie i-au spus că mai are de făcut nişte drumuri şi mai trebuie să aducă nişte acte. Acte şi un dosar cu şină.

Bucureştiul se află pe locul 134 din 150 în topul celor mai bune oraşe din lume pentru familii (Ziarul Financiar)

Oraşele din nordul Europei şi cele din Canada sunt cele mai bune oraşe din lume pentru familii, primele poziţii în clasament fiind ocupate de Helsinki (Finlanda), Quebec (Canada) şi Oslo (Norvegia). La polul opus se află Bucureştiul care ocupă locul 134 dintr-un total de 150 de orașe din lume. Ultima poziție e ocupată de Istanbul.

Studiul analizează 16 factori diferiți pentru a descoperi care sunt cele mai bune orașe pentru familii, spun analiștii platformei. Printre indicatorii analizați să numără educația, rata șomajului, piața imobiliară și prețurile (cât de accesibil financiar este un oraș). Au fost luate în calcul și alte aspecte precum legislația în domeniul familiei, suma pe care o primesc mamele când intră în concediul maternal sau posibilitatea unor familii formate din părinți de același sex. Bucureștiul a primit cele mai multe puncte pentru siguranță și deschiderea oamenilor către familie. La polul opus nu există deschidere către diversitate, respectiv către familiile cu părinți de același sex, iar sistemul medical nu este bine pus la punct.