Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Audierea miniştrilor - o neînţelegere gravă a raportului dintre individ şi instituţii (Ziarul Financiar)

iulian-anghel.jpg

Pentru jurnalistul Iulian Anghel audierea miniştrilor este un spectacol deprimant, ca un dans al unor depravaţi pe mormintele altora.
Pentru jurnalistul Iulian Anghel audierea miniştrilor este un spectacol deprimant, ca un dans al unor depravaţi pe mormintele altora.
Image source: 
site-ul Ziarului Financiar

De la EUROPALIA în depozit. Cumințenia pământului nu va putea fi văzută de Ziua Brâncuși pentru că Ministerul Culturii nu a plătit o asigurare de 2000 de euro (culturaladuba.ro) - „colectiv” (Pressone)

​Audierea miniştrilor - o neînţelegere gravă a raportului dintre individ şi instituţii. Cum să vrei să-i conduci pe alţii, când tu nu-ţi înţelegi locul şi rostul pe lume? (Ziarul Financiar)

"PSD nu va spune nici să-l pici cu ceară că a renunţat la ambiţia de a reveni la guvernare în următorii patru ani, preferând să-şi salveze baronimea locală - noul pol al puterii social-democrate în România de azi, prin trocul „anticipate”- contra renunţării, din partea PNL, la alegerea primarilor în două tururi de scrutin, care i-ar provoca daune uriaşe.

PNL nu va spune, nici tras pe roată, că insistenţa sa pentru alegeri înainte de termen ţinteşte, de fapt, data de 1 septembrie, aducătoare de nenorocire pentru orice guvern, dată de la care punctul de pensie ar urma să crească cu 40%, ceea ce ar determina un deficit bugetar în 2021 de 6% din PIB; cu un efort bugetar suplimentar de 25 mld. lei în 2020, de 58 mld. lei în 2021 şi de 81 mld. lei în 2022. În această vreme, veniturile bugetare ar urma să crească cu aproximativ 30 de miliarde de lei în fiecare dintre anii 2020- 2022, la venituri bugetare de 33% din PIB (procent care nu mai fost atins însă de ani de zile). Cheltuieli suplimentare peste venituri suplimentare, prin urmare, reţeta perfectă pentru colaps.

Aşa că toată lumea politică merge pe burtă şi mimează lupta la baionetă între putere/opoziţie... Vreme de trei zile (luni-mercuri) parlamentarii îi audiază pe miniştrii propuşi în cabinerul Orban II, în vreme ce aceştia le cer parlamentarilor să nu-i voteze.

Sigur, procedura pentru atingerea obiectivului anticipate presupune, în această etapă, ca Parlamentul să nu acorde votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare venită de la preşedinte şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

Dar la ce bun sunt aceste audieri „pe bune”, când miniştrii propuşi cer ei înşişi să primească avize negative? De ce o fac, de vreme ce votul este oricum orientativ şi nu imperativ?

Este o dovadă de neînţelegere gravă a raportului dintre individ şi instituţii. Votul în comisii este individual şi ideal este ca el să sublinieze capacitatea unui individ de a ocupa sau nu o poziţie de demnitate publică. Votul politic este exprimat în plen şi acolo votul nu are nimic de-a face cu capacitatea unui individ de a fi sau nu ministru.

Caracterul oamenilor, pregătirea lor, se dezvăluie mai cu seamă în momentele de cumpănă. România este într-un moment de cumpănă. Hăhăiala din timpul audierilor miniştrilor, comportamentul parlamentarilor şi al unora dintre miniştrii desemnaţi să preia poziţii de demnitate publică, nu au nimic de-a face cu sobrietatea care ar trebui să însoţească actele de responsabilitate pubică.

Audierea miniştrilor - un spectacol deprimant, ca un dans al unor depravaţi pe mormintele altora", scrie jurnalistul Iulian Anghel.

De la EUROPALIA în depozit. Cumințenia pământului nu va putea fi văzută de Ziua Brâncuși pentru că Ministerul Culturii nu a plătit o asigurare de 2000 de euro (culturaladuba.ro)

Se împlinesc aproape 6 ani de când sculptura lui Constantin Brâncuși, Cumințenia pământului, a fost scoasă la vânzare, în România. Fiindcă este clasată în tezaurul național, Ministerul Culturii a avut drept de preemțiune. Dar niciun ministru nu și-a asumat nici cumpărarea ei, nici refuzul de a achiziționa.

Inițial, a fost pusă pe piață pentru 20 de milioane de euro, dar în 2016, ministrul de atunci al Culturii, Vlad Alexandrescu, a bătut palma cu moștenitorii pentru 11 milioane de euro. Abia apoi, a anunțat că din această sumă, ministerul dispune doar de 5 milioane de euro și a făcut apel la populație să doneze restul de 6 milioane de euro. Aceșt lucru nu s-a întâmplat, iar ministerul se chinuie de 4 ani să restituie peste 1 milion de euro donatorilor, deși ar fi trebui să o facă în doar 3 luni de la încheierea campaniei.

În toți acești 6 ani, Cumințenia a fost expusă la Muzeul Național Cotroceni, Banca Națională Română, Muzeul Național de Artă al României și, la finalul anului trecut, la festivalul EUROPALIA, de la Bruxelles. Între aceste expuneri, au fost și perioade în care sculptura a fost ținută în depozite, pentru că niciun muzeu din România nu, fie prin buget de la Ministerul Culturii, fie prin buget de la autoritatea locală, nu și-a permis să achite suma de 2000 de euro lunar, pentru asigurare ei.

După ce s-a lăudat cu ea peste hotare, la EUROPALIA, Ministerul Culturii nu a depus niciun efort pentru a expune din nou lucrarea în România. Și, spune pentru culturaladuba.ro avocatul moștenitorilor, ministrul Bogdan Gheorghiu, minte când declară că a reluat discuțiile privind achiziționarea Cumințeniei.

Tot ce a primit sculptura a fost o nouă cutie de depozitare.

De Ziua Brâncuși, pentru care Ministerul Culturii a făcut marele tam-tam cu Irina Rimes, Cumințenia Pământului va sta departe de ochii publicului. Ministerul a plătit, din sponsorizări, aproximativ 40.000 de euro pentru o proiecție pe clădirea MNAR, dar nu a plătit 2000 de euro pentru a expune sculptura lui Brâncuși. 

„colectiv” (Pressone)

"E înfiorător să rămâi nemișcat pe scaun în primele cinci-zece minute din film, care te lovesc ca o măciucă în moalele capului, atunci când vezi una din înregistrările video făcute în club chiar în momentul în care a izbucnit incendiul, și realizezi cum între viața și moartea unor oameni au stat câteva minunte – dacă nu chiar secunde.

E greu s-o auzi pe Camelia Roiu – medicul la Spitalul de Arși – povestind despre cum personalul spitalului pune cearșafuri peste fețele pacienților, ca să nu-i mai vadă cum se degradează și mor.

„colectiv” nu este povestea oamenilor care au murit sau au fost răniți în club, ci este povestea primului an de după eveniment, a scandalului Hexi Pharma, a morții lui Dan Condrea, a scandalurilor din Ministerul Sănătății – atât înainte, cât și din timpul guvernului tehnocrat – și a luptei jurnaliștilor cu sistemul, în special a echipei lui Cătălin Tolontan. 

„colectiv” e unul dintre cele mai bune filme despre presă pe care le-am văzut până acum. Și cred că fiecare om care comentează, seară de seară, din fotoliu, despre „mincinoșii ăștia de jurnaliști, care citesc de pe prompter și iau bani”, ar trebui să îl vadă.

Ar înțelege că munca din spatele acestei meserii nu e deloc glamorous, nu e spectaculoasă și nici exotică – ba dimpotrivă. E suma a o mie de momente de perseverență, de oboseală care te cuprinde trecând prin teancuri de documente – nu tocmai lectură de plajă, de discuții cu oameni cărora le e frică să vorbească, dar au totuși ceva de zis, și pe care trebuie să îi faci să se simtă în siguranță. Și care, uneori, când eșuezi în acest demers, dispar.

De momente aparent banale care, puse cap la cap, schimbă uneori vieți și sisteme", notează Ioana Epure

"colectiv" a fost prezentat ieri în avanpremieră la Cluj, astăzi la Sibiu, mâine la Timișoara. Apoi Craiova, Brașov samd.

Revista presei românești - 19 februarie 2020