Obstacolele vaccinării în masă (Revista 22)

Obstacolele vaccinării în masă (Revista 22)

Premierul Cîțu are doar o singură soluție pentru a supraviețui politic măcar anul acesta – chiar și fără să mai candideze la funcția de președinte PNL: să reușească până în septembrie vaccinarea a măcar 10 milioane de persoane, consideră filosoful Andrei Cornea, pe care îl citez din editorialul revistei.

Când e vorba despre vaccinarea la țară, guvernul pare să se bazeze pe centrele mobile, pe de o parte, dar mai ales speră să-și asocieze câțiva purtători de mesaj importanți pentru această zonă. Dacă lăsăm deoparte eventualii cântăreți de succes, rămân două categorii despre care toată lumea recunoaște că sunt esențiale: preoții și primarii – dintre care majoritatea sunt de la PSD.

Formal, BOR a încurajat vaccinarea și unii preoți au dat chiar un exemplu personal. Dar rezervele, ba chiar și ostilitatea rămân și sunt evidente.

Cât despre implicarea efectivă a primarilor de comune, aici suntem pe teritoriul politicii, din păcate. Nu sunt deloc convins că mulți primari pesediști vor depune mari eforturi să umble din casă în casă, spre a-și convinge consătenii să se vaccineze, dacă sunt îndemnați de dl Cîțu sau de dl Iohannis. Poate vor fi mai deschiși în cazul când dnii Ciolacu sau Rafila le-ar cere-o... Deocamdată, nu vedem prea multe șanse pentru un acord putere-opoziție pe acest subiect. În plus, e vorba și de efortul individual: într-un fel „trag” primarii la alegeri, când e interesul lor direct în joc, într-alt fel vor trage când nu-și periclitează scaunul de primar, nici măcar dacă nu realizează „o cotă” de vaccinați.

Andrei Cornea se întreabă dacă, având în vedere miza colectivă uriașă, guvernul n-ar trebui să exercite și anumite presiuni, renunțând la prea marea blândețe față de refuznicii vaccinării? De ce oare personalul medical care refuză fără motiv legitim vaccinarea nu poate fi amendat? De ce nu se poate face același lucru față de personalul didactic în aceeași situație? Nu e un drept să ai o anumită profesie, dacă îi pui în pericol cu bună știință pe cei cu care lucrezi.

Integral în Revista 22.

Diferenţa dintre viaţa şi moartea unui copil dispărut. Ce au făcut americanii, ce am făcut noi (Libertatea)

Imediat după tragedia de la Caracal, în august 2019, liberalii protestau în faţa Ministerului de Interne şi cereau „400 de polițiști specializați în răpirea sau dispariția de minori, câte 10 în fiecare județ”. Au trecut de atunci peste noi aproape doi ani un guvern PSD şi trei guverne liberale, Orban I, Orban II şi Cîţu, dar legea care prevede înfiinţarea unităților de poliţie pentru persoanele dispărute e şi acum în stadiul de proiect.

Ethan şi Sebastian erau de-o seamă. Ambii copii s-au rătăcit pe un câmp, într-o seară. Doar unul dintre ei a fost salvat.

Autorităţile din Minnesota (SUA) au făcut apel la voluntari şi, în scurt timp, peste 700 de oameni au fost acolo, ca să-l caute pe Ethan. Printre ei, era şi un fotograf cu o dronă cu termoviziune. Ethan a fost găsit în viaţă, după 10 ore de căutări neîntrerupte. Copilul se afla la circa 2,5 km de casa lui.

Când a dispărut Sebastian, în ianuarie, pe un câmp din judeţul Arad, era ceaţă şi foarte frig, minus 9 grade Celsius. Autorităţile n-au făcut apel la populaţie, iar în prima noapte, conform datelor oficiale, copilul a fost căutat de 163 de persoane şi cu un singur sistem de termoviziune, aflat la sol. Căutările au fost oprite după circa 6 ore. Pe Sebastian l-a găsit câinele unui cioban, 12 săptămâni mai târziu. Murise, cel mai probabil, de frig, la 3,2 km de locul de unde dispăruse.

Libertatea reamintește că în octombrie 2019 fostul deputat PNL Ovidiu Raeţchi a depus în Parlamentul României un proiect de lege pentru instituirea sistemului „Alertă Copil”. Raeţchi îşi dorea ca, atunci când e sesizată dispariţia unui minor, Poliţia să trimită mesaje de tip SMS către oamenii din acea zonă, ca ei să poată fi de ajutor, fie prin identificarea copilului, fie participând direct la operaţiunile de căutare. În plus, Raeţchi propunea ca Poliţia să difuzeze mesaje „Alertă Copil” şi către mass-media, cu solicitarea ca informaţia să fie difuzată în regim de „breaking news”.

La 11 februarie 2020, proiectul de lege a trecut de Camera Deputaţilor, prin aprobare tacită, şi a ajuns la Senat, unde a rămas blocat de un an. Luna trecută, Guvernul României a trimis un punct de vedere, anunţând că nu susţine proiectul de lege, din două motive. O dată, pentru că nu se ştie care va fi impactul financiar şi nici „propunerile realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor”, se precizează în documentul semnat de premierul Florin Cîţu.

AFACEREA HERĂSTRĂU Câte cârciumi și chioșcuri sunt în parcul simbol al Bucureștiului, cine le deține și pe câți bani a fost dat domeniul public (HotNews.ro)

În Parcul Herăstrău, monument istoric, sunt peste 50 de cârciumi - terase și restaurante. Pe Șoseaua Nordului abia dacă mai vezi lacul din cauza pontoanelor uriașe construite pentru terase. Șapte construcții din parc au fost vândute de Primăria Sectorului 1 în baza unei legi din 2002 - iar terenul de sub ele și din jur a fost concesionat de Primăria Sectorului 1 fără acordul Primăriei Capitalei, deci fără respectarea legii, după cum se arată într-un răspuns transmis de instituție la solicitarea HotNews.ro. Pentru restul, Administrația Lacuri Parcuri și Agrement, administratorul parcului, a încheiat 44 de contracte de închiriere și asociere în participațiune 1997-2019, cele mai lungi contracte expirând în 2039. Chiria/redevența pe care o primește municipalitatea pornește de la 200 de euro/lună până la 3.000 de euro, sume modice față de profitul obținut de cârciumi. În timpul administrației Firea, în loc să scadă numărul acestora, în parc au apărut câteva construcții noi.

Continuarea pe HotNews.ro.