Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


1 decembrie şi vocaţia lucidităţii (Contributors)

stanomir.png

Ioan Stanomir este profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.
Ioan Stanomir este profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.
Sursa imaginii: 
RFI

România lui 788%. Cum arată oportunitățile tinerilor în România de astăzi? (PressOne) - Parada de 1 Decembrie ridică o întrebare: cum se vede în economia României dublarea bugetului apărării în cinci ani? (Ziarul Financiar) - Demonii războiului. Traumele unui român întors de pe frontul din Ucraina (Recorder)

1 decembrie şi vocaţia lucidităţii (Contributors)

Ziua naţională este în România ocazia de a etala pioasele locuri comune ale mediocrităţii politice. Memoria anului 1918 şi a miracolului de atunci este invocată, ritualic, de cei care nu mai au nimic în comun cu înaintaşii omagiaţi. Beţia de cuvinte este forma în care se manifestă ataşamentul faţă de naţiune, scrie Ioan Stanomir pe pagina Contributors.

Paradoxul României de astăzi ţine de un regim al contrastelor. Pe de o parte, certitudinea încadrării euro- atlantice, ancorare care ne conferă siguranţa de sine niciodată atinse în anii interbelici. Pe de altă parte, ,marasmul politic care transcrie reţeau de complicităţi subminând , implacabil, statul nostru.

Aceste contraste sunt imaginea unei Românii care trăieşte, adesea, în timpuri diferite, diversă şi fragilă, complicată şi fragmentată. O Românie scindată între energia iniţiativei individuale şi letargia etatismului, o Românie în care stau alături asumarea libertăţii şi mediocritatea carierelor publice, o Românie ce juxtapune prosperitate şi mizerie atroce, o Românie în care instinctul cetăţenesc este anesteziat de oboseală şi de anxietate.

Ioan Stanomir este profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.

 

România lui 788%. Cum arată oportunitățile tinerilor în România de astăzi? (PressOne)

PIB-ul României, adică chestia aia care măsoară cât de mare este economia țării (definiția exactă pentru curioși este aici), a crescut de aproape 8 ori din 2000 până azi, de la 37 de miliarde de dolari la 284 de miliarde.

Unde se văd și unde nu se văd banii ăștia? Trăim mai bine în România datorită acestei creșteri? Categoric da, dar cine trăiește mai bine și cine putea să se bucure mai mult de acest 788%?

Beneficiile acestei creșteri economice nemaipomenite, lăudate de media și de unii politicieni zilele astea au fost distribuite profund inegal în ultimii 30 de ani.

România este a patra cea mai inegală țară din UE, după cele trei țări baltice. Inegalitatea își face simțită prezența și când vine vorba de educație și oportunitățile tinerilor.

Integral pe pagina PressOne.

 

Parada de 1 Decembrie ridică o întrebare: cum se vede în economia României dublarea bugetului apărării în cinci ani? (Ziarul Financiar)

Bugetul apărării se va dubla în 2023, până la 7,8 mld. euro, faţă de nivelul din 2017, când era de 3,1 mld. euro. După creşteri an de an, întrebarea este cât a beneficiat industria locală de apărare de pe urma acestor majorări?

Cifrele arată că majorarea bugetului apărării nu s-a reflectat în producţia locală de armament, deşi era de aşteptat ca aceste comenzi să se îndrepte şi către producătorii locali, care, istoric, au avut o poziţie bună pe piaţa internaţională a armamentului. Astfel, cifra de afaceri din producţia de armament şi muniţii (cod CAEN 2540) a fost de 120 mil. euro în 2021, ultimele date disponibile, faţă de 160 mil. euro, în scădere cu 25%. În aceeaşi perioadă însă, alocările pentru Armată de la buget au crescut cu peste 50%, scrie Ziarul Financiar.

În 2023, faţă de 2017, alocările pentru MApN se vor dubla. Primele 10 companii producătoare de armament şi muniţie, din cele 23 câte sunt în România, însumează afaceri de 100 mil. euro. Cea mai mare este Romarm SA, din portofoliul Ministerului Economiei, cu afaceri de 26 de mil. de euro. În top se află mai multe filiale Romarm, dintre care două din Cugir. La începutul lui 2022, la Cugir angajaţii au intrat în grevă, unii dintre ei susţinând că au salarii de 1.700 de lei, după 20 ani vechime la fabrica de armament.

 

Demonii războiului. Traumele unui român întors de pe frontul din Ucraina (Recorder)

Ovidiu Stoica are 37 de ani și, până la începutul acestui an locuia în Spania, unde în trecut a fost arestat pentru că a încercat să jefuiască o bancă. După ce a ieșit din închisoare, s-a străduit să ducă o viață normală de șofer de camion. Numai că rutina și normalitatea nu par să fie punctele sale forte. În februarie, când a aflat de invazia rușilor în Ucraina, spune că s-a hotărât să ajute. A venit în România și a făcut, o vreme, voluntariat la Isaccea, pe unde intrau în țară refugiați ucraineni. Apoi s-a înrolat în Legiunea Internațională a Ucrainei, care adună voluntari din toată lumea: spanioli, columbieni, japonezi și alte nații de oameni care au auzit chemarea președintelui Zelenski și s-au oferit să lupte de partea Ucrainei în războiul cu rușii. După o testare sumară, Ovidiu Stoica a fost trimis în prima linie.

Mărturiile lui ne pun în fața unei realități cumplite și a unui alt război decât cel pe care îl știm de la televizor sau de pe rețelele sociale.

Indiferent cât va mai dura, războiul din Ucraina nu va fi numai despre morți, răniți și teritorii eliberate. Va fi și despre milioanele de oameni care l-au trăit într-o formă sau alta și care se vor regăsi în vorbele lui Ovidiu Stoica: „Nu știu ce s-a întâmplat, dar nu mai sunt eu”.

Odată cu aceste milioane de oameni, nu va mai fi la fel nici partea noastră de lume.

 
Revista presei românești - 2 decembrie 2022