Greva profesorilor şi situaţia actuală din sistemul de învăţământ au stârnit reacţii şi din partea mediului de business. Astfel, pentru prima dată, companii private au luat poziţie şi au cerut majorarea salariilor profesorilor. Cea mai importantă resursă pentru business, resursa umană, scade de la an la an, companiile acuză constant lipsa de forţă de muncă calificată, astfel că sistemul de educaţie joacă un rol important în dezvoltarea viitoare a mediului privat.
„Salariile adecvate pentru profesori vor atrage şi menţine talentele în sistemul educaţional. Vrem să vedem profesori motivaţi şi bine pregătiţi“.
„O societate fără profesori bine pregătiţi şi un sistem sanitar solid nu este o societate care să se poată dezvolta sănătos“.
Degradarea condiţiei profesorului durează de peste 30 de ani. Sute de mii de tineri excepţionali au plecat din România din cauza salariilor foarte mici din învăţământul public. Culmea, politicienii s-au năpustit în aceeşi perioadă ca o haită pe titlurile de doctori, deci onorurile sunt bune, dar profesorii să se descurce cum pot.
Felul cum îşi tratează o ţară corpul profesoral arată atitudinea faţă de viitor a societăţii. Din păcate, niciun guvern nu a venit cu o strategie reală pentru a readuce resursele alocate pentru educaţie la nivelul necesar.
Mişcarea curajoasă care s-a făcut în 2018 cu salariile medicilor din sistemul public trebuia continuată şi la profesori.
Salariile profesorilor sunt o datorie amânată cu anii şi nerecunoscută. Pentru jurnalistul Sorin Pâslaru, redactor șef ZF, întrebarea este de ce dacă vin 80 miliarde de euro de la Bruxelles pentru dezvoltare, dezvoltarea nu înseamnă şi salarii mai bune pentru profesori?
Guvernul spune că nu are „un sac de bani” pentru a majora salariile profesorilor, însă numeroase exemple relatate de-a lungul timpului de Economedia și G4Media arată că Executivul poate găsi bani rapid doar dacă reduce din risipa banilor publici.
Economedia a identificat câteva soluții imediate, dincolo de măsurile care pot fi luate pe termen lung, respectiv: tăierea pensiilor speciale, interdicția cumulului pensiei cu salariul, tăierea primelor acordate nejustificat de către companiile de stat chiar și atunci când au pierderi, reducerea armatei de funcționari publici, scăderea lefurilor de mii de euro din companiile de stat, desființarea tuturor comitetelor și agențiilor ale căror membri au salarii de mii de euro, reducerea armatelor de șoferi și a parcurilor auto ale ministerelor, instituțiilor și companiilor de stat, eliminarea excepțiilor fiscale, reducerea sau tăierea subvențiilor de zeci de milioane de euro date partidelor, care ajung să bage acești bani în presă.
Un profesor debutant are un salariu de 2.400 lei, iar un profesor cu 40 de ani vechime câștigă 4.100-4.200 de lei.
George Simion și ideologul Sorin Lavric nu ar fi fost în stare să obțină pentru AUR ce i-au adus zilele astea academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, președintele României și unul dintre oamenii „de cultură” care intoxică spațiul public, în numele „sufletului românesc”, de inspirație rusească.
La pupitrul Academiei Române, Constantin Bălăceanu-Stolnici, pe care nici măcar deconspirarea colaborării cu dictatura comunistă nu l-a rușinat, a ținut un discurs retrograd, în care a înfierat, într-un autentic stil sovietic, Occidentul depravat.
S-a plâns de calitatea școlii, care nu mai înțelege virtutea bătăii la fund, așa cum se întâmpla în vremurile glorioase. Tot atunci, deși preoții curajoși erau întemnițați, Biserica nu era, spune academicianul, umilită….
Puțin mai încolo, președintele Klaus Iohannis și-a dorit o fotografie triumfalistă, cu elevii din Sibiu, chiar în ziua în care profesorii au ieșit în stradă.
Președintele Iohannis a demonstrat în al doilea mandat că este prin excelență inadecvat cu agenda socială, urmărind strict maximizarea profitului politic personal și pentru partid, dar acum a făcut un pas mai mare înspre stadionul unde liderii populiști se fotografiază cu copiii țării. Un gest de frondă, în stilul acelui „ghinion!” cu care a intrat în instituția prezidențială.
Fiecare dintre aceste gesturi, singular, ar putea trece ca fiind inofensiv. Puse laolaltă, însă, cu dozări diferite și țintind publicuri diferite, ele duc mesajele AUR și acolo unde Simion și flăcăii lui nu ajung.
AUR nu crește pentru că e capabil de o ofertă politică, ci pentru că oamenii sunt asmuțiți și țintiți în scenarii naționalist-retrograde sau convinși, acum chiar de președintele țării, că între guvernare și cetățeni reprezentarea nu există, scrie jurnalista Magda Grădinaru.
Integral pe SpotMedia.
La anul avem alegeri și zgomotul politic deja a început, notează Gelu Duminică, profesor asociat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala de la Universitatea din București.
Zilele trecute, povestește el, a avut ceva treabă în campusul Universității Politehnice din București și în cel din Regie. Fără să vreau a observat că pe un stâlp, într-o zonă extrem de vizibilă pentru oricine, erau afișate niște abțibilduri cu simbolul Gărzii de Fier și a figurii lui Corneliu Zelea Codreanu.
Studenții au spus că, de ceva vreme, campusul universitar este împânzit de mesaje naționaliste și fasciste. Mai mult, dacă încearcă să le dea jos, ziua următoare apar la loc și riscă să fie hărțuiți și amenințați din cauză că le-au dezlipit.
Poate nu întâmplător aceste mesaje sunt lipite fix lângă însemnele unui partid politic care a intrat în parlament în 2020 și care a devenit celebru ca urmare a intoxicărilor de tip fake-news pe care le-au promovat în spațiul on-line.
Surprinde pasivitatea Universității Politehnice din București și, la modul general, a statului român.
În aceste cazuri nu este vorba despre opinii diferite și libertate de expresie, legea interzicând în mod explicit afișarea simbolurilor și însemnelor legionare (Legea 217/2015), ci este vorba despre un reviriment al extremismului și urii tratat cu o toleranță generată de ignorare.
Citiți mai mult pe portalul Contributors.
Revista Presei
Top articole
