Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


1 Decembrie. Ce am reuşit şi ce nu (Adevărul)

ion_m._ionita_mv_9306.jpg

Ion M. Ioniţă
Image source: 
historia.ro

La mulți ani, români, oriunde vă aflați! (Evenimentul Zilei) - Cum ne văd străinii (România Liberă)

La mulți ani, români, oriunde vă aflați! 97 de ani de la Marea Decizie Unirea Transilvaniei, Banatului și a Părților Ungurene cu Țara-Mamă (Evenimentul Zilei)

România are prea mult noroc, pentru a mai avea nevoie de politicieni!”. Celebrele cuvinte ale fondatorului Junimii și ale marelui politician Petre P. Carp, rostite în urmă cu 100 de ani, explică și acum, cel mai bine, împrejurările în care s-a format națiunea română. Profitând, după Primul Război Mondial, de destrămarea Imperiului Austro-Ungar, coroborată cu izbucnirea Revoluției bolșevice în Rusia, așadar cu dispariția Imperiului Țarist, țărișoarele noastre și-au văzut visul cu ochii. Dintr-o singură lovitură, fără vreun merit deosebit al elitelor politice, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Țara-mamă.

Puteţi citi în ziar povestea lui Samoilă Mârza, autorul celor cinci fotografii-document rămase din ziua Marii Uniri. În acele zile, Samoilă Mârza tocmai se întorsese de pe frontul italian, unde servise ca fotograf în armata austro-ungară. A ajuns în satul natal, Galtiu (la 12 km de Alba Iulia), cu 4 zile înainte de Marea Adunare Națională din 1 decembrie 1918. De ce doar cinci fotografii de la Unire? De ce nu sunt și fotografii oficiale din Sala Unirii? Toate cele cinci fotografii sunt realizate pe locul unde se strânseseră participanții cei mulți la Unire, o cifră estimată la 100.000 de oameni. Samoilă Mârza nu a ajuns în Sala Unirii, acolo unde se desfășurau lucrările oficiale, pentru că intrarea se făcea pe baza unei împuterniciri, așa cum aveau cei 1228 de oficiali ce reprezentau națiunea română din Transilvania, Banat și Crișana.

 

1 Decembrie. Ce am reuşit şi ce nu (Adevărul)

România Mare (constituită la 1 decembrie 1918 – n.red.) a durat puţin, aminteşte jurnalistul Ion M. Ioniţă în Adevărul. Războiul avea să dărâme ceea ce se construise sau măcar încercase să se construiască. Am piedut Basarabia şi Bucovina, am redobândit Ardealul de Nord la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. A venit comunismul. Apoi  momentul 1989…

Demonstraţiile de după tragedia de la Colectiv arată că lumea s-a săturat de sistemul construit în sfertul de secol de la Revoluţie un mecanism al cleptocraţiei absolute, în care instituţiile statului au fost transformate în instrumente pentru jefuirea bunurilor publice de către o grupare oligarhică stăpână pe pârghiile puterii.

Restul a fost un joc de mimare a democraţiei, în care alegerile au adus diverse formule de guvernare, dar servind în esenţă aceloraşi scopuri.

Aşezarea cleptocraţiei în fruntea statului este cel mai mare eşec cu care societatea românească se confruntă. Resursele dezvoltării României au fost spoliate sistematic. Rezultatul este rămânerea şării pe ultimele locuri în Europaşi plecarea forţei de muncă peste hotare.

Ce poate fi mai grăitor pentru starea de lucruri în care s-a ajuns, decât plecarea în masă a românilor din propria ţară?

Integral în Adevărul.

 

Cum ne văd străinii (România Liberă)

Istorici şi scriitori, oameni de televiziune sau jurnalişti, politicieni sau mai nou bloggeri ori travelleri au încercat să surprindă esenţa României, indiferent că au făcut-o la capătul unor cercetări minuţioase, fiind detaşaţi aici în interes de serviciu sau călătorind din pură plăcere. Adesea, aceste relatări au stârnit controverse printre românii de acasă, foarte sensibili la ce spune străinătatea. Din selecţia de texte făcută de RL aflaţi că, pentru străini, România este ultima redută a modernităţii, că Bucureştiul este un oraş vibrant, dar în nuanţe de gri, istoria europeană admite mai degrabă vitejia lui Vlad dracul decât a lui Ştefan cel Mare şi îl reţine pe Carol I drept un conducător distant şi singuratic.