Parlamentul ne oferă un nou moment de scârbă naţională (Adevărul)

Ministrul agriculturii Achim Irimescu: „În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet şi se pune iar în vânzare. România este o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate“ (Ziarul Financiar)

„România este o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate“, afirmă tranşant ministrul agriculturii Achim Irimescu, într-un interviu pentru Ziarul Financiar.

„Aici este o piaţă în care importa­to­rii se orientea­ză şi aduc produ­se la sfârşit de ter­men de valabili­tate sau chiar de­păşit. În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet; se schimbă saramura la brânză, iar brânza se bagă din nou la vânzare. Statul nu-şi face dato­ria, ANPC-ul nu şi-o face. Alţii con­trolează ce intră din România, noi de ce să nu controlăm ce primim de la alţii?“, spune ministrul Irimescu, în­tr-un interviu pentru ZF.

Ajuns ministru în urma pro­tes­telor de stradă, odată cu instaurarea gu­ver­nului tehnocrat, Irimescu nu este străin de ce se întâmplă în România.

La Bruxelles, de unde vine, ocupa funcţia de şef al secţiei de agricultură, la Reprezen­tanţa Per­ma­nen­tă a Ro­mâniei la UE. A fost secre­tar de stat în Minis­terul Agri­culturii (2012 – 2014), consilier al ministrului agriculturii între 1990 şi 1998. Un om care ştie deci ce spune atunci când afirmă că impor­turile sunt de slabă calitate pentru că România este consi­derată „o piaţă de mâna a zecea“.

Câteva date oficiale arată unde sunt banii pe care Guvernul Cioloş spune că nu-i are pentru indemnizaţiile mamelor (Gândul)

La şase ani de la tăierea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, parlamentul a votat marţi eliminarea plafonului impus de fostul Guvern Boc şi un cuantum de 85% din media veniturilor ultimelor 12 luni, indiferent de durata concediului, unul sau doi ani. Cu o natalitate similară lui 2011, când economia la buget făcută prin aplicarea măsurii de austeritate era de doar 100 de milioane de lei, la o cheltuială de 1,9 miliarde, actualul guvern susţine acum că impactul bugetar estimat este pentru acest an de 210 milioane de lei, odată cu intrarea în vigoare la 1 iulie a măsurii, iar pentru 2017 de aproape 850 de milioane. Mai mult, Dacian Cioloş cere Parlamentului sursele de finanţare, susţinând că executivul nu-şi permite să angajeze cheltuieli care să pună în pericol deficitul bugetar. Datele bugetare îl contrazic însă în acest moment pe premier şi arată că, în ciuda tuturor cheltuielilor angajate de Guvernul Ponta şi preluate de Cabinetul Cioloş, măsura ar fi putut fi aplicată nu de la 1 iulie, ci chiar de acum. Potrivit datelor ministerului de Finanţe, execuţia bugetului general consolidat pe primele doua luni ale anului 2016 s-a încheiat cu un excedent de 800 de milioane de lei, exact cât estimează minsterul Muncii impactul bugetar pe un an întreg al indemnizaţiilor pentru creşterea copilului. Mai mult, dacă ANAF ar ajunge la zi cu recuperarea prejudiciilor stabilite de instanţe, ar putea aduce un plus la buget suficient cât să acopere câţiva ani plata totală a indemnizaţiilor. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, Fiscul nu a reuşit, în 2014, să recupereze decât 1% din cele 2,6 miliarde, în acest ritm având nevoie de 113 ani ca să colecteze toţi banii.

Parlamentul ne oferă un nou moment de scârbă naţională (Adevărul)

Toate partidele politice din Parlament şi-au dat mâna într-un nou act de sfidare la adresa românilor. La propunerea PSD, deputaţii au votat, miercuri, în unanimite un proiect de lege prin care creditorii nu se pot atinge de datoriile partidelor în perioada alegerilor locale şi parlamentare.

Cele două partide aveau în ianuarie 2016, conform unor date existente pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, datorii de 12 milioane de euro.

Când vine vorba de ticăloşii, PNL şi PSD se aliează şi îşi bat joc de banul public. Nu-i interesează că o parte din cele 12 milioane de euro pot ajunge la bugetul de stat şi deci la instituţii care au nevoie urgentă de fonduri: spitale, şcoli, muzee etc.

Într-o ţară în are oamenii sunt executaţi silit şi scoşi din case de banci şi de autorităţile statului pentru datorii de câteva mii de euro, parlamentarii demonstrează încă o dată că se consideră nişte super-cetăţeni. Au mai multe drepturi decât noi muritorii de rând. Partidele sunt la fel, nişte super-instituţii care nu se supun legilor ţării. Să sperăm că o astfel de aberaţie legislativă nu va deveni realitate. Partidele nu o vor contesta fiind direct interesate să devină aplicabilă, însă Preşedinţia, Guvernul sau Avocatul Poporului pot sesiza Curtea Constituţională în acest caz.

Tot ieri, Camera Deputaţilor a respins solicitarea DNA de reţinere şi arestare a colegului lor Sebastian Ghiţă. A fost încă o „zi neagră“ pentru democraţie. Din păcate, vor mai urma şi altele...

Moscheea de la București: Iohannis și vasalitatea față de turci (România Liberă)

Klaus Iohannis s-a cam grăbit să-i întoarcă vizita făcută de Recep Tayyip Erdogan în primăvara trecută., scrie în editorial Sabina Fati, redactor şef adjunct RL. Ziarista reaminteşte că președintele Turciei e ocolit, totuși, de lumea bună a democrațiilor consacrate, nu doar fiindcă a aruncat după gratii zeci de jurnaliști, o pasiune care s-a dezvoltat la Erdogan pe măsură ce a devenit tot mai puternic, ci mai cu seamă fiindcă recent a închis Zaman, cel mai mare cotidian din țară, cu un tiraj de aproape 700.000 de exemplare zilnic.

Klaus Iohannis a venit de la Ankara cu mâinile în buzunare și cu buzunarele goale. A promis o moschee în capitala țării, dar nu a negociat nimic pe măsura gestului său.  “Am stabilit câteva terenuri în Istanbul unde vor putea fi construite o capelă şi un loc de cazare pentru pelerinii români” a spus cu modestie Iohannis, după ce Erdogan a anunțat plin de emfază că a reușit, iată, în plină criză europeană a identităților, să primească un teren într-o capitală din Uniunea Europeană pe care să ridice o moschee.

Din câte se știe, Iohnnis nu a cerut nimic în schimb, doar amărata de capelă, aruncată eventual la marginea Istanbulului. Nici măcar vechiul proiect al cablului submarin prin care România ar fi vrut să exporte curent electric în Turcia, o țară fără suficiente resurse energetice, dar totuși plină de posibilități. Poate că nimeni nu i-a spus lui Iohannis despre această ideea negociată în urmă cu ani de zile, poate că, nimeni nu i-a spus nimic nici despre planul Bucureștiului de formare a unei flote NATO la Marea Neagră, la care să participe Bulgaria și Turcia , iar el nu și-a amintit de această strategie a României. Așa că nici despre acest proiect nu a discutat...

Iohannis a intrat în jocul lui Erdogan, care în final îl va disprețui pentru felul în care s-a lăsat păcălit, pentru cât de ușor i-a fost să-l transforme dintr-un președinte din UE, într-un vasal răsfățat la poarta lui.