Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Câți credincioși mai sunt în cetate ?

foto_biserica.jpg

Image source: 
Ana Maria Florea Harrison

Iată ce se întrebau ieri preoții după ce ziua de sâmbătă a arătat o prezență foarte mică la votul pentru modificarea constituției. Prelații și-au îndemnat enoriașii să voteze cu diverse argumente. La o biserică din București un preot le-a spus oamenilor că, dacă nu votează, copiii lor vor fi învățați la școală că sunt transgenderi.

Era puțin trecut de ora 11 ieri când am pornit să văd cum merge votul la secția de votare cea mai apropiată de casa mea, cea de la Liceul Cervantes din București. Pe parcursul zilei de sâmbătă, văzusem puțină lume care intra și ieșea. Când am ajuns în fața secției de votare, nu am văzut pe nimeni în afara celor doi polițiști care își făceau serviciul în fața secției. Peste drum de liceul Cervantes, este o bisercică mică, albă și foarte frumoasă care luminează intersecția de la Vasile Pârvan cu Berzei. Deschid ușa și nimeresc în plină predică. Un preot tânăr vorbește credicioșilor despre păcat. Despre Sodoma și Gomora. Despre faptul că nu au fost destui credincioși în cetate ca Dumnezeu să o cruțe și de numărul mic de oameni care au votat la referendum sâmbătă. Un million de credincioși, spune preotul supărat, după care acuză statul că pur și simplu nu l-a organizat cum trebuie. Preotul cel tânăr vorbește de un anume imperiu care dictează statului român. Le spune credincioșilor că după ce a cheltuit 40 de milioane de euro pe acest referendum, statul va mai cheltui câteva sute de mii să reeduce copiii la scoală deoarce vor învăța că nu sunt fetițe sau băieței, ci transgenderi.

O femeie îmbrăcată din cap în picioare în negru dă îngrozită din cap… La biserica aceasta enoriașii sunt oameni între două vârste, persoane în vârstă și câțiva tineri. La ușă văd un adolescent. Preotul își continuă predica îndemnând oamenii să se baricadeze spiritual în biserică să se ferească de vrăjmaș. Nu merge să te împărtățești din paște în paște, continuă prelatul.

Slujba e aproape de final, iar eu trec strada și merg din nou în fața secției de votare. Mă aștept ca, după o așa predică, majoritatea celor care a fost la biserică, să vină la secția de votare. Dar aștept și tot aștept… câțiva oameni doar își fac apariția. N-aș putea spune dacă lumea nu l-a ascultat pe preot sau a mers să voteze la alte secții.

O doamnă îmi spune că e puțină lume la vot pentru că oamenii nu au înțeles ce trebuie se votează. Unii cred că e vorba de pensii, alții de constituție. Dânsa a votat pentru „unirea familiei.” Un domn între 50-60 de ani este trist că oamenii nu au venit la vot. Pragmatic nu se schimbă nimic, crede dânsul, dar e vorba de ceva fundamental. Când spune asta, se emoțioanează, îi vin lacrimi în ochi și continuă : „respectul față de valorile tradiționale.” O altă doamnă, pe care am văzut-o în biserică, spune că nu știe dacă va vota sau nu pentru că nu înțelege de ce trebuie să voteze. În ceea ce îi privește pe homosexuali, aceștia nu o deranjează. „Fiecare în viața lui. Eu, la 70 de ani, am întâlnit în viața tânără a mea, fete împreună, băieți împreună. Lucram la liceul Cervantes și acolo am întâlnit fete… le prindeam în clase împreună când se sărutau.” „Și vă șocau ?” întreb. „Nu, dar nu le lăsam, le spuneam – de ce faceți așa- și le goneam de acolo.”

După ce vorbesc cu acești oameni, mai aștept puțin să văd cine vine la secția de votare să tulbure plictiseala polițiștilor. Câte un om când și când. În cartier e la fel de liniște și după ce s-au tras clopotele la biserică.

174