Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Holocaustul uitat, romii în Transnistria: 1. Duși în vagoane de vite

holocaust_romi_transnistria.jpg

Holocaustul romilor
Peste 25000 de romi au fost deportați în Transnistria la ordinul lui Ion Antonescu
Image source: 
Academia de Științe a Moldovei

Pe data de 9 octombrie se comemorează victimele Holocaustului din România, care au fost în special evrei, dar și romi. Mult mai puțin documentat și mediatizat, Holocaustul romilor este un eveniment istoric tragic, rămas înscris în memoria acestei comunități. 

"Pe 10 septembrie 1942 am fost înconjurați de poliție, de soldați înarmați, cu șeful poliției personal în casa noastră. Ne-a spus:

- Imediat vă faceți gata, fără bagaj, fără nimic, că vă deportăm.

- Unde ne deportați?

- În Transnistria. 

N-am putut să ne opunem pentru că a fost armată. În total eram 11 persoane între care părinții mei." își amintește Brăilă Constantin, care avea 11 ani pe atunci și provenea dintr-o familie de romi alămari din Alexandria, județul Teleorman.

"Au luat-o pe mătușa mea, cu copilul ei minor, și cu doi frați ai ei. Copilul ei a și murit în deportare, a fost de fapt singura victimă din familia mea care a murit acolo, restul toți s-au întors", spune Gelu Duminică despre rudele sale din Galați, care azi nu mai sunt în viață. 

Act arbitrar

Conducătorul de atunci al României, mareșalul Ion Antonescu, a ordonat deportarea unei părți a romilor din România pe data 31 mai 1942, ordin executat încă de a doua zi, 1 iunie 1942.

Brăilă Constantin avea 11 ani în 1942 când a fost deportat în Transnistria

 

"Este vorba de un act absolut arbitrar la lui Ion Antonescu care în primăvara lui 1942 ordonă deportarea din România a tuturor romilor care aparțineau la două categorii: 1) nomazi, 2) romi cu antecedente penale și familiile lor. Spre deosebire de evrei, romii au fost deportați fără să existe o legislație specială împotriva lor", explică Radu Ioanid, director al Muzeului Holocaustului de la Washington.

Dar caracterul abuziv al deportării nu s-a limitat doar la absența oricărei reglementări juridice, ci, așa cum s-a văzut cu familia lui Brăilă Constantin și cu rudele sale, s-a concretizat prin extinderea la alte categorii decât cele prevăzute inițial de Antonescu.

"Este adevărat că în primul rând au fost deportați romii nomazi, în primul val de deportare la 1 iunie 1942, dar apoi ordinele de deportare au continuat, până în septembrie, octombrie, chiar noiembrie 1942 și chiar în 1943 au mai fost deportări ulterioare", spune Maria Luiza Medeleanu, de la organizație Romane Rodimata, care a făcut zeci de interviuri cu supraviețuitori ai Holocaustului.

"Au fost deportați romi care nu-și puteau justifica existența, care nu aveau un loc de muncă stabil, în primul rând. Aici intră romi ursari, spoitori, argintari, chiar dacă argintarii aveau un loc de muncă stabil și aveau casă cu acte. Au fost deportați inclusiv romi nevorbitori de limba romani, care locuiau în case, în orașe. Ba chiar am văzut un interviu cu o femeie care era menajeră care fusese deportată. Au fost deportați romi lăutari, muzicieni, romii pieptănari care erau semi-nomazi. N-am putea spune că nomazii au fost deportați în mai mare măsură", conchide Maria Luiza Medeleanu.

"Ca niște vite"

După 10 zile de așteptare, Brăilă Constantin și familia lui au plecat pe lungul drum al deportării.

Centrul de Cercetări Culturale şi Sociale "Romane Rodimata" a intervievat zeci de romi supravițuitori ai Transnistriei

"Pe 25 septembrie 1942 am fost încărcați în camioane și duși la Turnu Măgurele. Acolo erau trenuri de vite. Am fost încărcați cu toții în vagoane, peste 100 de familii, toți eram numai din branșa asta, a alămarilor. De acolo am făcut șase zile până în Transnistria, unde am ajuns pe 1 octombrie, la Grigorești, dincolo de Tiraspol", povestește Brăilă Constantin.

"Am avut hrană pe șase zile, apă aveam într-un butoiaș. WC-ul era un hârdău, într-un colț al vagonului am pus o perdea dintr-o pătură și acolo ne făceam nevoile până când ajungeam într-o gară în care staționam mai mult. Acolo se descăca hârdăul, era spălat și pus la loc", mai spune el.

"După patru - cinci ore după ce am ajuns la Grigorești ne-au luat pe jos sub escortă și ne-au dus la Delenii 2, care era o fermă, unde era nevoie să fie culeși cartofi și porumb. Și am rămas acolo într-un grajd, fără paturi fără nimic, numai cu paie așternute pe jos pe care dormeam, fără ușă la grajd, fără geamuri să le putem închide, eram ca niște vite", adaugă Brăilă Constantin.

Săptămâna viitoare veți afla cum au trăit (și cum au murit) romii în Transnistria, cum a fost întoarcerea, ce s-a întâmplat cu supraviețuitorii în perioada comunistă și post-comunistă și care este azi atitudinea față de Holocaustul romilor.

(va urma)

Ascultați primul episod al doumentarului despre Holocaustul romilor ralizat de Petru CLEJ
671