10 Aprilie 2019

Îngerii şi geniile de pe cupola lui Val-de-Grâce îşi reiau locul (AUDIO şi FOTO)

img_20190410_102329.jpg

"Geniile" în custi, gata sà fie ridicate la locul lor, în jurul cupolei bisericii Val-de-Grâce

Sursa imaginii:

Vasile Damian

Biserica Val-de-Grâce din Paris, ridicată în jurul anului 1650 la iniţiativa reginei Ana de Austria şi a regelului Ludovic al XIV-lea, este una dintre cele mai celebre biserici în stil baroc clasic din capitala Franţei. Cupola monumentului este ornamentată în exterior cu două rânduri de statui: la 20 m de sol, 8 îngeri stau de jur împrejurul cupolei iar la 45 m înălţime, sunt instalate 16 „genii” – spirite protectoare. Toate aceste statui monumentale au suferit de-a lungul secolelor. Capriciile vremii, eroziunea şi poluarea şi-au lăsat amprenta. Coborâte de pe dom în urmă cu câţiva ani, cele 24 de statui au fost restaurate şi copiate. Şantierul s-a încheiat iar operaţiunea de reinstalare a statuilor a debutat sub îndrumarea lui Ştefan Mănciulescu, arhitectul şef al monumentelor istorice, cel care a coordonat întregul proiect.

In interviul pe care ni l-a acordat, Ştefan Mănciulescu ne explică mai întâi originea acestor sculpturi monumentale şi felul în care s-a decis restaurarea lor.

„Ingerii şi geniile au fost realizate în secolul 17 de atelierul celebrului Philippe de Buyster. Noi am fost deci confruntaţi în primul rând cu problematica de conservare. In mod colegial, serviciile de monumente istorice, inspecţia generală şi noi, am decis că originalele nu mai puteam să le repunem la locul la care au fost ca să stea din nou afară. Am hotărât deci să punem originalele la adăpost şi să le prezentăm ulterior publicului – cel pşţin, o mare parte dintre ele. In locul statuilor originale, s-au pus copii, copii care s-au făcut cât mai fidel, cât mai aproape de spriritul şi de modul de execuţie al sculpturii originale.”

16 "genii" au fost restaurate si bàgate în custi pentru a fi ridicate la locul lor de origine, la 45 m de sol, în jurul cupolei bisericii - Foto: Vasile Damian

„Pentru reproducerea statuilor originale, s-au utilizat două tehnici diferite. Elementele cele mai mari, „geniile”, divinităţile, spriritele, fiind de talie importantă – 3 m înălţime – au fost făcute direct din piatră, folosind tehnici tradiţionale. Au fost sculptate cu dalta, ca pe vremuri. Mai exact, sculptura fină a fost făcută de mână şi tot timpul cu originalul în faţă. Operaţiunile prealabile au fost însă realizate cu mijloace mecanizate, pneumatice...”

Ridicarea si instalarea la locul lor a celor 16 "genii" si 8 îngeri s-a realizat cu o uriasà macara - Foto: Vasile Damian

Patru firme de sculptură au intervenit în realizarea acestor copii. Toţi artiştii şi restauratorii au lucrat într-un acelaşi loc, într-un atelier provizoriu construit chiar în incinta lui Val-de-Grâce.

„Geniile” au fost „scoase” dintr-un bloc de piatră brută – aceeaşi ca şi cea folosită în secolul 17 – de 3,5 m înălţime şi care cântărea circa 4 tone. Rezultatul final, „geniul”, măsoară 3 m înălţime şi cântăreşte „doar” 1,5 tone. Ingerii, mai mici, nu cântăresc decât 700 kg şi au doar 2 m înăţime.

Pentru realizarea unui „geniu” e nevoie de 400 de ore de lucru în timp ce un înger nu cere decât 8 săptămâni.

Un înger, déjà la locul lui, la 20 m de sol - Foto: Vasile Damian

L-am întrebat pe Ştefan Mănciulescu cum s-a organizat şantierul, logistica. „Noi lucrăm aproape de 5 ani la acest proiect. Construirea atelierului de sculptură a fost aprobată dar a necesitat o investiţie importantă. A fost însă foarte benefică, avantajoasă pentru că artiştii au putut lucra la un loc, aproape de sit, fiind într-o totală imersiune... Puţine lucruri au fost dificile pentru că am avut şansa de a lucra cu antreprize de foarte bună calitate şi oameni foarte competenţi. Fiind şi un soi de emulaţie aici, toată lumea a făcut mult mai mult şi mult mai bine decât face de obicei. Cele mai greu de reglat sunt relaţiile umane şi în particular susceptibilitatea sculptorilor. Un sculptor care este capabil să-ţi facă în câteva săptămâni o statuie de 3 m, nu suportă nicio critică sau să-i spui că piciorul e puţin prea gros şi degetul de la mână trebuie să fie mai lung sau mai subţire. A fost deci nevoie de o perioadă de ajustare pentru ca oamenii să accepte, în fine, şi câteva remarci din afară.”

Un înger asteaptà sà fie instalat la locul lui - Foto: Vasile Damian

Bugetul operaţiunii de la Val-de-Grâce a fost de 3,3 milioane de euro. Operaţiunea s-a putut realiza graţie unui inedit protocol între două ministere, cel al Apărării şi cel al Culturii. L-am rugat pe arhitectul şef să ne spună cum a funcţionat această colaborare. „Protocolul dintre cele două ministere este specificul acestei operaţiuni şi este foarte frumos că a fost aşa. Cum ambele ministere răspund de sit – Apărarea pentru că aici este un sit militar, şi Cultura care finanţează dar şi autorizează lucrările – ambele au cofinanţat în părţi egale aceste lucrări dar au şi supravegheat foarte atent mersul şantierului, au fost tot timpul prezenţi.”

Ingerul îsi gàseste în fine locul de origine - Foto: Vasile Damian

In fine, l-am întrebat pe Ştefan Mănciulescu care a fost rolul lui, concret, pe acest şantier. „Rolul unui arhitect în Franţa este unul extrem de complex. Eşti şeful de proiect în modul cel mai deplin, eşti şeful de orchestră 100%. Toată lumea te ascultă, se uită la tine şi de la tine ia ordinul. Faptul că am putut conduce un şantier de sculptură – meserie artistică – şi că aceşti oameni au acceptat observaţii sau remarci din partea mea este un lucru remarcabil. Asta traduce şi o situaţie de fapt, arhitectul este şef de proiect. Ar fi grozav să regăsim acest lucru şi în România unde s-a cam pierdut.”