Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Vedere din Turcia: Cum îți pierzi libertatea dacă nu lupți pentru ea

erdogan.jpg

Președintele Recep Erdogan în timpul unui discurs public, Ankara, iulie 2016
Image source: 
Reuters via rfi.fr

„Trebuie să vă luptați în fiecare zi pentru liberate și asta este valabil în special pentru presă. Dacă dați înapoi un centimetru, dacă permiteți unui politician să vă manipuleze articolul sau să vă trunchieze investigația renunțați la libertate. Trebuie să luptați în fiecare zi pentru ea.”

Acesta este sfatul jurnalistului turc exilat Abdullah Bozkurt pentru presa din România. El a participat, alături de colegul său Levent Kenez, tot un jurnalist turc exilat, la o conferință despre libertatea presei la care au participat jurnaliști din România. Cei doi au povestit despre dispariția rapidă a democrației în Turcia, despre miile de arestări și despre fuga lor din țara natală.

Un număr de 187 de instituții de presă închise. 1.500 de jurnaliști arestați. 889 de legitimații de presă anulate. 167 de jurnaliști declarați teroriști și căutați de poliție. Chipurile acestora sunt arătate, precum cele ale infractorilor, în ziarele din Turcia controlate de guvern.

Jurnaliștilor li se adaugă 4.000 de judecători, unii de la Curtea Supremă, adică o treime din judecătorii turci concediați și arestați. O treime din diplomații turci au fost dați afară pe motiv că sunt teroriști și o parte dintre ei au fost închiși. 80% din ofițerii care se aflau în posturi NATO în afara Turciei în timpul loviturii de stat din 2016 au fost concediați, rechemați în Turcia, iar cei care s-au întors au fost încarcerați pe motiv că au participat la lovitura de stat eușată.

O lovitură de stat pe care, potrivit celor doi jurnaliști turci, președintele turc și-ar fi organizat-o singur pentru a pune mâna pe întreaga putere din țară. Când îi auzi pe cei doi jurnaliști vorbind mintea ți se duce la sfârșitul anilor `40 și în anii `50 în România.

Le-am povestit colegilor turci despre ororile petrecute aici și le-am spus că înțelegem ororile prin care trec pentru că și România le-a cunoscut. De asemenea, i-am întrebat pe cei doi jurnaliști, care trăiesc în exil în Suedia, dacă nu se tem că guvernul turc îi va elimina chiar dacă au fugit din țară.

Iată ce a răspuns Abdullah Bozkurt, fost șef al biroului din Ankara al ziarului Today`s Zaman, care a fost confiscat de guvernul turc:

Abdullah Bozkurt: ”Mulțumesc foarte mult pentru vorbele dumneavoastră frumoase. Le apreciez sincer. Solidaritatea colegilor noștri din presă înseamnă mult. Ați ridicat o chestiune foarte critică. Guvernul Erdogan nu îi intimidează numai pe jurnaliștii din Turcia, ci și pe cei care trăiesc în exil în alte țări. Brațul lung al lui Erdogan ajunge și la noi, prin amenințări, uneori prin interpuși, alteori prin serviciile de spionaj. Suntem foarte conștienți de această situație. Când ni se întâmplă mergem și anunțăm autoritățile care se ocupă de aceste situații în țările în care trăim.

Știm însă că, de fapt, motivația din spatele acestor acte este să reducă la tăcere vocile critice la adresa lui Erdogan din afara Turciei. Din nefericire, în anumite situații, aceste tactici funcționează. Unii dintre colegii mei de la alte publicații care trăiesc în alte părți ale lumii nu mai scriu. Nu mai spun adevărul.

Nu mai vorbesc despre violarea drepturilor omului în Turcia pentru că le este frică de ce s-ar putea întâmpla cu ei sau cu membri ai familiilor lor care locuiesc în continuare în Turcia. Când înțelegi asta îți spui „Nu voi renunța. Nu voi ceda în fața fricii. Voi continua să scriu pentru că lumea trebuie să știe ce se întâmplă în Turcia”.

O parte dintre colegii noștri sunt închiși și nu pot vorbi. Nu au șansa aceasta. Așa că eu, Levent și alți jurnaliști trebuie să vorbim și în numele lor. Suntem foarte recunoscători că putem participa la această conferință în România”.

Abdullah Bozkurt este jurnalist de investigații, analist și scriitor specializat în politcă externă și securitate. În prezent conduce rețeaua nordică de cercetare și monitorizare, nordicmonitor.com, care se ocupă de investigarea terorismului, radicalismului, criminalității și problemelor militare. De asemenea, este președintele Centrului de Libertate al Stockholmului, un grup de monitorizare care urmărește încălcările drepturilor omului în Turcia.

Cum s-a ajuns aici? l-am întrebat cu toții. Nu ați avut semne? Iată ce ne-a răspuns Abdullah:

Abdullah Bozkurt: ”Dacă mi-ați fi pus această întrebare acum cinci ani v-aș fi spus „Nu. Avem instituții democratice, avem o societate civilă foarte mare care va ieși în stradă și va protesta. Avem atât de multe voci critice care se vor ridica împotrivă”. Toate acestea nu au ținut. Lucrurile nu s-au întâmplat așa cum am crezut noi. Luăm libertatea ca pe ceva garantat din oficiu, iar aceasta este o lecție foarte grea. Este o lecție de care poate aveți și voi nevoie. Trebuie să vă luptați în fiecare zi pentru libertate. Asta e valabil în special pentru presă. Dacă dați înapoi un centimetru, dacă permiteți unui politician să vă manipuleze articolul sau să vă truncheze investigația renunțați la libertate. Trebuie să luptați în fiecare zi pentru ea”.

Abdullah a participat la conferințe despre libertatea presei în diverse țări. Și în fosta Iugoslavie i s-a povestit de regimul Tito. Iar colegul său Levent Kenez povestește că recent au fost nevoiți să anuleze o conferință în Bulgaria:

Levent Kenez: ”Suntem atenți la aceste detalii. Trebuia să participăm la o conferință în Bulgaria, dar a trebuit să o anulăm. Ne-au spus că nu ne pot asigura securitatea. Bulgaria și Turcia sunt foarte aproape una de alta. În două ore ai ajuns practic în Turcia. Când am început să îmi scriu articolele de investigație din Suedia, fotografii și coordonatele casei mele au fost publicate în media din Turcia și pe Twitter. Există un preț pentru toate acestea, dar avem o datorie față de colegii care sunt în pușcărie. M-ați întrebat dacă mai sunt jurnaliști critici la adresa regimului în Turcia. Da, mai sunt câțiva la publicații mici fără multă audiență. Pe aceștia îi lasă în pace să poată spune că el vorbește, ea vorbește și că e democrație în țară”.

Levent Kenez a fost redactorul șef al ziarului Meydan, care a fost confiscat de guvernul turc și apoi închis. În prezent este secretarul general al Centrului pentru Libertate din Stockholm și în același timp scrie pentru portalul tr724 din Bruxelles. Levent a fugit din Turcia pentru a nu fi arestat. După aproape trei ani a reușit să scoată și copiii din țară, tot ilegal.

Levent Kenez: ”Am făcut mai multe cereri să obținem pașapoarte pentru copii, așa încât aceștia să poată călătorii în siguranță, dar ne-au fost refuzate. Nu am avut altă opțiune decât să îi scoatem din țară ilegal. Copiii mei erau foarte mici. Aveau trei și cinci ani. Trebuiau să străbată un drum foarte periculos noaptea. Soția mea le-a spus că vor juca un joc. În Turcia e un desen animat în care personajele apar noaptea. Soția mea le-a spus copiilor că fiecare din ei e un personaj din acest desen animat și că la sfârșitul jocului va fi un premiu. Premiul eram eu, desigur. Când au trecut râul am sunat-o pe soția mea. Fetița a vrut să vorbească cu mine, dar i-am explicat că nu poate vorbi, că trebuie să facă liniște. Au văzut și soldații turci și au trebuit să se ascundă de ei.

Dacă i-ar fi prins, soția mea ar fi fost arestată, iar copiii ar fi ajuns la serviciile sociale sau la închisoare. Sunt multe cazuri în Turcia cu tatăl în exil, mama în închisoare, iar copiii sunt ori la închisoare, ori la serviciile sociale. A fost o soluție periculoasă, dar a fost ultima șansă să ne revedem. Când am plecat, copilul meu cel mic avea zece luni. Eu am fost tată de Facetime și WhatsApp. Ei creșteau în Turcia. Eu eram în Suedia. Era foarte greu. Aceasta a fost ultima soluție de ieșire și mulțumesc lui Dumnezeu că a funcționat”.

 

În închisorile Turciei cresc în jur de 700 de copii și bebeluși

În acest moment în închisorile Turciei cresc în jur de 700 de copii și bebeluși din următoarele motive: ambii părinți sunt arestați și nu are cine se ocupa de ei în libertate, tatăl e în exil, mama în închisoare și nu are rude la care să lase copiii. De asemenea, sunt femei care au născut recent sau care nasc în închisoare, iar bebelușii au nevoie de mamele lor în permanență. În unele cazuri foarte triste, bunicilor le este frică să își ajute nepoții închiși, ca nu cumva să îi aresteze și pe ei.

Guvernul Erdogan, spune Levent, țintește sistematic femei, ca tactică de înspăimântare a celor care ar vrea să se opună. Situația este mai rea decât știe lumea, își încheie Levent explicația. Turcia este totuși a doua mare putere militară a NATO, o mare forță geopolitică.

Cum se poate trata cu guvernul Erdogan în condițiile în care acesta încalcă drepturile omului? Abdullah Bozkurt comentează:

Abdullah Bozkurt: ”Cred că celelalte țări trebuie să își dea seama cu cine au de-a face. Erdogan este un om care nu are o strategie de ieșire. Dacă va fi dat jos de la putere prin alegeri sau alte mijloace va merge la pușcărie pentru acte de corupție în afaceri de miliarde de dolari și pentru înarmarea unor grupuri de jihadiști.

Acestea sunt violări ale legilor Turciei, dincolo de tratatele Națiunilor Unite și alte convenții internaționale. Actele lui sunt, în primul rând, împotriva legilor Turiei și a Constituției Turciei. Știe că va merge la pușcărie. Se va agăța de putere prin orice mijloace.

Când ai de-a face cu un om care nu are o strategie de ieșire trebuie să joci o carte diferită. Ai nevoie nu de o atitudine împăciuitoare, ci de una puternică. Cred că Donald Trump, cu toate defectele lui, îl citește pe Erdogan mai bine decât restul liderilor. Ai nevoie de o brută să trateze cu o brută.

Când Erdogan a încarcerat un pastor american timp de doi ani, Obama a încercat să se înțeleagă cu Erdogan, dar acesta nu a cedat și a jucat cartea ostaticului. Trump a spus așa: dacă nu îi dai drumul tipului ăstuia voi impune atâtea sancțiuni că o să dai faliment. Erdogan a priceput mesajul și l-a eliberat pe pastor. Numai așa poți juca un schimb de mingi cu dictatorii.

I-am întrebat de cei doi jurnaliști ce riscă jurnaliștii străini care îl critică pe Erdogan:

”Unor jurnaliști străini le-a fost refuzată intrarea în Turcia. Unii au fost deportați, iar acreditările le-au fost retrase. Cred că ministrul de interne tocmai ce a declarat public „pe toți cei care au fost critici cu guvernul Turciei, când vin în vacanță într-o stațiune frumoasă la noi, îi vom învăța o lecție”. Dumneavoastră locuiți în România, iar atașatul de presă de aici a păstrat toate comentariile, articolele sau discursurile pe care le-ați ținut. Le va preda în Turcia. Profilul dumneavoastră va fi păstrat în Turcia. Veți fi fișat. Iar asta face, poate, ca de banii dați pe vacanță să stați la pușcărie.

Cine îl poate opri pe Erdogan?

”Erdogan însuși. El este cel mai mare dușman al său. Economia îl poate învinge. Și cu frica pe care o stârnește în lume cu represaliile sale, inclusiv asupra străinilor, Turcia nu mai este pentru mulți o destinație de vacanță valabilă. Iar turismul turcesc e parte importantă a economiei țării”.

Ascultă aici reportajul integral:
702